Plec din Baia Mare pentru realizarea unei bucle turistice de suflet prin Tara Motilor. Monoton intervalul Baia Mare – Cluj-Napoca. L-as putea inlocui cu varianta prin Salaj, optez insa pentru directisima, peste Dealul Mesteacan – Dej. Din Cluj-Napoca, in plin clocot termic, pornim spre Turda. Aerul vibreaza incins deasupra minunatei palete picturale a holdelor mari de porumb, lucerna, grau, ovaz, orz, cele din urma secerate sau aflate in plin seceris. Locuri, amintiri, privelisti dragi: Cheile Tureni, Cheile Turzii, Piatra Secuiului - Coltii Trascaului, Valea Ariesului. Si nelipsitii tigani, iesind din Turda, oferind de bune decenii, cristaluri sutite din fabrica de sticla. La stanga, campusul-furnicar al Martorilor lui Iehova, cu mii de pelerini abia afluiti spre habotnica indoctrinare.
Abandonez soseaua spre Alba Iulia, ca sa trec pe sub autostrada, angajandu-ma spre Valea Ariesului - Campeni. Tarabele satenilor debordeaza pe marginile drumului de legume si fructe. Vestita e ceapa rosie. Un prim pod peste Aries. Dincolo, la stanga, e Moldovenestiul, marcat de semeata-i biserica. Aproape, un dig peste care apele de smarald ale Ariesului se prefira ca niste alb-inspumate evantaie . Terasamentul caii ferate pe care circulase decenii la rand mocanita e ba cu sinele furate de hotii de fier vechi, ba invadata de balarii si huci.
Prima oara umblasem pe-aici in cruda-mi adolescenta, cu Papa si fratele Alex. Luasem autobuzul RATA din Turda, umplut la refuz de moti si desagii lor , neaerisit, cu irespirabile miasme de trupuri ostenite, incinse si asudate, colbuit dinainte de Buru si varianta spre vestita Rametea, de-abia tarandu-se pe caldaramul cu macadam calcaros, oprind adesea pentru a deserta sau inghesui alti calatori.
Odata, prin aceeasi perioada a prunciei, fusesem si cu mocanita, ajungand prin Campeni, Abrud, Albac, pe meleagurile