Mass-media din România nu par conectate la problemele europene. Teme care în Occident stîrnesc dezbateri şi polemici aprinse la noi abia dacă sînt consemnate sumar la "alte ştiri externe". Cît spaţiu a acordat, de pildă, presa noastră prezentării proiectului de Constituţie europeană şi, mai ales, cum a fost tratat acest subiect? Ca o simplă ştire externă ("să fie la ei, acolo"), deşi peste numai patru ani, în 2007, numita Constituţie s-ar putea să devină o problemă cît se poate de internă a României. Cîte editoriale substanţiale şi pertinente i-au fost dedicate în cotidienele noastre? Eu le-am remarcat doar pe cele ale lui Adrian Severin, în Ziua - inteligente, adecvate, "cu dilemă". Pînă şi chestiunea aderării României la UE e tratată în ultima vreme, pe lîngă veşnica lamentaţie că sîntem codaşi, într-o cheie derizoriu-panicardă, creîndu-se impresia că mult încercatul popor român are de trecut nişte probe iniţiatice niţel cam ridicole dacă vrea în Europa: să pună cipuri la vaci şi la măgari, să nu mai facă ţuică în cazanul din curte, să renunţe la zaibăr şi să închidă jumătate din fabricile de lactate. Atunci cînd nu e discutată în terminologia indigestă a tehnocraţilor, pe care jurnaliştii se mulţumesc s-o preia ca atare de prin comunicatele de presă (cu acquis, implementare, fonduri structurale, capitole închise provizoriu etc.), tema aderării la Uniunea Europeană este redusă la o veselă baie de concret: măgari-cyborg şi ţuică de Bruxelles, asta vă aşteaptă, dragi români. Dar dacă, de voie-de nevoie, temele europene îşi mai fac loc în ştirile de pe la noi, există realităţi mai apropiate geografic care lipsesc aproape cu totul sau, şi mai rău, sînt prezente doar prin intermediul unor (noi) stereotipii. Este vorba tocmai despre Europa Centrală şi de Est, despre fostele "ţări frăţeşti" din lagărul socialist şi actuale colege de tranziţie. Ce ni se spune despre