Autoservirea Caraiman de pe Marele Bulevard. Un arătător detaşându-se dintre celelalte degete trimite către inscripţia potrivit căreia Nu servim bere fără mâncare!
Peste zece ani, băiatul cel mic, Vasile, care acum se târăşte pe sub masă, zbierând că vrea şi el o bere, se va carboniza din cap până în picioare, încercând să fure sârma de cupru de la un transformator de înaltă tensiune, pe care îl credea părăsit. S-a făcut scrum. L-au adus acasă într-o ulcică în care ţineau, de obicei, smântâna care le rămânea de la vacă după ce vindeau laptele.
*
DE PE VREMURI
Autoservirea Caraiman de pe Marele Bulevard. Un arătător detaşându-se dintre celelalte degete trimite către inscripţia potrivit căreia Nu servim bere fără mâncare! Din cele zece neoane ale localului arde doar unul. De aceea, salonul e întunecos, ca o lume privită cu ochii mijiţi. Pe la mesele risipite în imensitatea ca de hală a sălii, lume săracă, zgribulită asupra tăvii din tablă pătată de grăsime. Un cerşetor bătrân rătăceşte printre mese în căutarea unor resturi. În ciuda atât de categoricului anunţ, toată lumea vrea bere fără mâncare. Lucrurile se petrec, de regulă, în felul următor. Cetăţeanul, indiferent de vârstă şi profesie, ia o tavă proaspăt spălată, şi de aceea umedă, şi se înscrie în circuitul autoservirii, căreia i se mai spune în popor şi Plimbă tava. Nu ia nimic de mâncare. Ajuns în dreptul bazinului de bere, se apleacă, prinde elegant un pahar înalt, plin cu băutura atât de ispititoare, şi-l aşază pe tavă. În întreaga lui fiinţă se poate ghici beatitudinea omului care a găsit bere.
– Nu dăm bere fără mâncare!, declară scurt casieriţa, privind pe deasupra lui.
Faţa ei exprimă hotărârea de a nu contrazice nici cu un milimetru avertismentul de la capătul arătătorului. Cetăţeanul dă să spună ceva. Cuvintele i se opres
