Eficacitatea marilor companii poate face diferenţa între o prezenţă locală şi una internaţională

Dezvoltarea slabă a economiei României vine, între altele, şi din exploatarea ineficientă a resurselor. Din fericire, există şi cazuri care demonstrează că se poate mai mult. De obicei, este vorba de companii preluate de acţionari străini cu experienţă în domeniu sau de altele construite de la zero de privaţi.

În primul caz, secretul succesului este eficientizarea managementului şi valorificarea unor avantaje mai vechi. Fie că vorbim de un produs mai rar în regiune, cum e cazul Alro Slatina, fie că e vorba de exploatarea unor resurse naturale, ca în cazul Petrom, fie de fabricarea "maşinii românului", Dacia.

Poziţia în regiune spune multe

Un bun indicator al eficienţei marilor companii este poziţia lor în regiune. Acolo unde avem de a face cu lideri de piaţă, precum Alro, sau companii ca Dacia, aflate în topul producătorilor regionali, este evident că acestea au reuşit să se ridice peste nivelul economiei locale.

Din păcate, la nivel general companiile locale nu au o poziţie atât de bună. În topul celor mai mari 500 de companii din regiune pe 2011, realizat de Deloitte, România avea 38 de companii, adică 7,6%, în condiţiile în care ca populaţie şi suprafaţă suntem pe locul al treilea după Ucraina şi Polonia. În cele mai multe cazuri, firmele româneşti au cifre de afaceri sub cele similare din regiune.

Profitabilitatea dă şi ea măsura eficienţei

Marja de profit şi rentabilitatea sunt alţi indicatori ai eficienţei. Acestea depind de particularităţile domeniului de activitate, însă o profitabilitate constantă de la un an la altul şi cu un raport ridicat între profit şi capitalul investit arată o companie bine condusă.

De regulă, aici se face diferenţa între companiile de stat, care pot avea marje ridicate de profit, şi celelalte, care