Zigu ORNEA Si peregrinii sau cei plecati departe au, in coltul cel mai pur al sufletului, acel ceva nostalgic, greu de formulat in definitii, "acasa". E, poate, aerul copilariei, cu amintiri stratificate din care razbate, nostalgic, dorul. Nimic, oricite fapte si amintiri s-ar depune in memoria individuala, nu poate acoperi acel dor nespus dupa acasa. E factorul identitar, care-l defineste pe om si, citeodata, o colectivitate. As voi sa evoc aici o colectivitate umana, etnic diferentiata, care, in ciuda a tot si a toate, a recunoscut drept "acasa" pamintul romanesc. E vorba despre evrei. Asezati aici, unii, cu multe veacuri inainte, majoritatea a venit in secolul trecut, masiv prin 1830-1850 din Galitia si Rusia. Unii au fost chiar chemati, de boieri sau domnitori, pentru a intemeia orasele, altii pentru a contribui la crearea sau dezvoltarea unor mestesuguri sau indeletniciri comerciale. Au venit, in tarile romanesti, pentru ca aici le era mai bine. Si destula vreme le-a fost. Statisticile arata ca, in Moldova, in 1803, erau 12.732 evrei iar in 1859 ajunsesera la 118.887 (la o populatie de 1.606.906 locuitori) iar in 1899 erau 195.887 (la o populatie de 1.630.219 locuitori). Majoritatea evreilor locuiau in orase (6.390 in 1803 si 126.129 in 1899). Alta era situatia in Muntenia. In 1899 evreii reprezentau, aici, 68.852 suflete la o populatie totala de 3.822.172 locuitori. Pe ansamblul Romaniei, recensamintul populatiei din 1899 ofera urmatoarele cifre: populatie totala: 5.912.520 locuitori, din care 269.015 evrei. Recensamintul Romaniei din 1912 constata existenta a 7.234.000 locuitori, din care 3% erau evrei (216.702 suflete). Diferenta fata de 1899 e datorata unei emigrari masive (vreo 50.000) de evrei spre S.U.A. Acestia, constituiti, acolo, in organizatii speciale, pastrau legatura cu realitatile spirituale romanesti. L-au invitat, la un congres al acestor