Cu 50-60 de ani în urmă, imaginile unui dezastru îşi păstrau multă vreme forţa de a impresiona - pentru că erau rare . Numărul imaginilor cinematografice trimise spre oameni, precum şi posibilitatea repetării la nesfârşit a unei secvenţe erau reduse.
În acest început de mileniu, un potop de imagini se prăvăleşte asupra omului în fiecare secundă. Unele dintre ele, prăbuşirea Turnurilor Gemene, de pildă, au fost rulate de mii şi mii de ori, fiind, în acelaşi timp, cufundate în marea zilnică de imagini. Capacitatea lor de a transmite o emoţie cu parfum de realitate e acum aproape nulă.
Nainileven este un filmuleţ pe You Tube. Un joc pe computer. După 10 ani, amintiri dureroase au doar rudele şi apropiaţii celor ucişi. Pentru restul, e vorba doar de imagini între multe altele.
Pentru români însă, ar trebui să însemne mult mai mult. România se află astăzi în NATO datorită miilor de morţi de la World Trade Center 2001. Fără ei, nu eram băgaţi în seamă. Doar acutizarea fenomenului terorist venit din Orient l-a adus pe George W. Bush la Bucureşti ca să vadă curcubeul.
Şi în UE ar fi fost probabil să nu intrăm fără intervenţia occidentală în Iugoslavia din 1998 - '99. Morţii din Serbia, stivuiţi cu ajutorul dreptului de survol românesc pentru avioanele americane, apreciat de premierul britanic Tony Blair, stau la temelia camerei noastre din Casa Europei.
Am construit ca meşterul Manole, dar cu morţii altora băgaţi în zid.
Fără ei, n-am fi avut astăzi steagurile NATO şi UE cu care să ne învelim mârlănia, hoţia şi neamprostia mai înfloritoare ca acum 10 ani. Şi n-am fi beneficiat din partea folclorului urban francez nici măcar de atenţia de a fi descrişi ca nişte cerşetori păduchioşi.
Iată de ce cred că românii ar trebui, mai degrabă decât alte naţii, să aprindă o lumânare de sufletul morţilor din Gemeni.
PS
Sufăr şi eu de uzura
