Intr-o duminică toridă, am pornit dintr-un Bucureşti sufocat in propria lipsă de reacţie (nici măcar alegerile europarlamentare nu-l făcuseră să i se mişte sângele in vene mai repede) să văd o premieră la Craiova. Prietenul Nicolae Coande inistase şi imi vorbise entuziasmat despre ceea ce avea să se petreacă la Teatrul Naţional din Craiova. Intr-o microbuz cu aer condiţionat şi intr-o atmosferă când mai amicală, când mai somnoroasă, am făcut drumul Craiovei in vreo trei ceasuri, singurul eveniment notabil fiind la intrarea in oraş, când nişte "organe" ne-au controlat, bănuiţi fiind noi de "turism electoral". Cei câţiva vigilenţi poliţişti au priceput cam greu că te poţi deplasa de la Bucureşti la Craiova doar aşa, de-un moft, adică să vezi o piesă de teatru!

Gazdă desăvârşită, Mircea Cornişteanu, directorul general al teatrului, ne primeşte in biroul său şi ne spune o parte a poveştii spectacolului "Odysseia" in regia lui Tim Carroll. Povestea unui spectacol, in general a unui fapt artistic, pare să facă parte in ultima vreme chiar din opera propriu-zisă. Este şi aceasta o cale de acces către operă şi in acelaşi timp un mod de promovare şi de sporire a atractivităţii. Aşadar, vom vedea un spectacol care poate avea cam 1.500 de variante, in fiecare seară a reprezentaţiei putând fi altceva. Faptul ii supune pe actori la o probă de rezistenţă nu numai fizică ci şi spirituală pentru că sunt obligaţi să improvizeze in funcţie de ceea ce un spectator extrage din urnă fixând cadrul, modalitatea, contextul in care se va expune viitoarea secvenţă. Au fost selectaţi la casting 23 de actori, au rămas 13, pe scenă vor fi 11, şase băieţi şi 5 fete. Toţi tineri. Fiecare dintre ei va spune unul din cele 24 de cânturi ale "Odiseei" lui Homer. Repetiţiile au fost dure şi profesioniste. Tim Carroll şi-a inceput cariera cu English Shakespeare Company, iar acum est