România are nevoie de un partid de opoziţie puternic, de o alternativă credibilă la actuala coaliţie fesenistă. La sfîrşitul săptămînii, odată cu desfăşurarea Congresului PNL, nu se vor despărţi apele liberale, ci se vor limpezi. Fie că va cîştiga Antonescu, fie Tăriceanu, vom şti care e candidatul pentru preşedinţie, singurul în măsură să dea piept cu actuala coaliţie de catastrofă guvernamentală, PD-L-PSD. Dacă în PSD lucrurile s-au cam clarificat, Mircea Geaonă va face pe sparring-partenerul lui Traian Băsescu, opoziţia se va coagula în jurul liberalului propus ca alternativă. Sigur că ideal era ca PSD+PNL+ UDMR să propună o persoană onestă, şarmantă şi cu puternice cunoştinţe economice. Traian Băsescu are nevoie de un adversar pe măsură, altfel face greşeli. Şi alegătorii doresc o competiţie, soluţii, şi nu cleveteli la problemele grave ale ţării. Publicul vrea un meci adevărat la toamnă, nu un blat Băsescu-Geoană, cu final aşteptat. Oricîţi strategi şi-ar angaja liderul PSD, nu poate mai mult. E previzibil şi uşor de controlat. Călin Popescu-Tăriceanu a convins deja. Are tact, măsură şi viziune economică. În timpul mandatului său, românii au trăit mai bine. Ca prim-ministru, nu s-a căciulit la FMI, instituţie care impune stagnare şi compromis, a adus investiţii străine în economia naţională şi a condus un Guvern aflat sub asediu. În ciuda atacurilor din campania electorală, a schiţat un plan guvernamental de susţinere a economiei naţionale, plan pe care azi îl vezi, şi mîine nu e. Tăriceanu reprezintă, la ora aceasta, singurul adversar de care se teme Traian Băsescu. De aceea, la Congres, liberalii trebuie să se gîndească de mai multe ori înainte de a vota. Aleg certitudini sau preferă himere? Crin Antonescu este un bun orator, un povestitor de artă, un cunoscător al trilogiei balcanice, un fin coregraf al cuvîntului şi un dribleur de geniu al oricăror o