Roma Caput Mundi. Cetatea Eternă. Oraşul fără vîrstă, paradoxal şi plin de contradicţii, cu o istorie lungă şi furtunoasă. Poate nici o capitală din lume nu a fost în centrul atenţiei pentru o perioadă atît de lungă de timp, avînd în vedere că mult din ceea ce reprezintă modernitatea identităţii Europei (ca de pildă moştenirea Greciei antice şi a creştinătăţii) a ajuns la noi prin Roma, un adevărat „far“, o sursă de inspiraţie care a depăşit de multe ori limitele istoriei, devenind însă în acelaşi timp un fel de versiune extremă a confuziei Europei.
Exemplul mişcării indignaţilor italieni este elocvent în acest sens. Mişcarea reuneşte sute de mii de simpatizanţi virtuali, însă se prezintă drept una dintre cele mai dispersive şi deci „confuze“ din Europa. Născuţi în principiu după modelul „colegilor“ spanioli, indignaţii italieni sînt însă destul de dezorganizaţi (deocamdată), în pofida experienţei pozitive a unui alt model de protest „made in Italy“ născut încă din 2010 în peninsulă, sub denumirea Popolo viola – (n. red. Poporul Violet, o mişcare eterogenă, neînregimentată politic, susţinută de mii de italieni organizaţi cu ajutorul reţelelor de socializare online, ce avea drept ţel comun înlăturarea sistemului politic reprezentat de Silvio Berlusconi).
DE ACELASI AUTOR Reîmpărţirea Italiei Italia: mitul "revizitat" al lui Mussolini Frunza din Carpaţi şi peştele din Mediterana Situaţia romilor din ItaliaDrept urmare, pentru mulţi observatori de aici era de aşteptat ca, după cîteva mici încercări de „ocupare“ a unor străzi sau a unor instituţii din Roma, Bologna sau Milano, prima manifestaţie de amploare a indignaţilor italieni din luna octombrie, organizată în centrul capitalei italiene (concomitent cu alte proteste paşnice în peste 90 de ţări din întreaga lume) să conducă şi la revolte şi tulburări. Ceea de altfel s-a şi întîmplat, chiar dacă a por
