La jumatatea secolului al XX-lea, omul a reusit performanta de a crea mijloacele necesare distrugerii sale si a planetei. Citi ani se vor mai abtine oamenii politici si profesionistii haosului? La mai bine de un deceniu de la sfirsitul secolului al XX-lea, cred ca avem distantarea necesara pentru a incerca o analiza a principalelor tendinte si fracturi, evenimente si schimbari profunde care l-au marcat. Un secol cu multe crize si dezordini produse si, partial, consumate. Rivalitati imperialiste, razboaie mondiale, crestere economica intrerupta de crize puternice, noi tipuri de organizare a muncii, tehnologii si alte descoperiri extraordinare in stiinta, viteza, noi profeti, dar nici o noua religie, poate doar cea a banului, lumea a devenit tot mai extra-europeana, a fost un secol american, intelectualii si artistii au inregistrat noi pusee de sensibilitate, mercantilizarea destinelor si goana dupa nou au devenit mai intense ca oricind s.a. Un nou sistem, comunismul, si-a pus amprenta pe acest secol, generind razboiul rece, "sfirsitul istoriei" etc., dar si alte sisteme totalitare, in primul rind fascismul si nazismul, care au lasat in urma sute de milioane de vieti umane pierdute. Alte crize puternice au fost generate de petrol, principala resursa a noii lumi vechi deja, si de gestiunea parca voit paguboasa a monedei. Dupa al doilea razboi mondial, lumea a cunoscut, se spune, "treizeci de ani gloriosi", urmati de alti treizeci demni de mila... Lumea a cunoscut primul stat teocratic din epoca moderna, in Iran, iar polul economiei mondiale s-a mutat in Asia, cu Japonia pe post de locomotiva, inlocuita apoi de China, aflata intr-o crestere furibunda. Unele tari s-au integrat, altele s-au dezintegrat, dar statul cunoaste o devolutie de putere, in conditiile globalizarii tot mai pronuntate, care pare sa fie evenimentul evenimentelor contemporaneitatii. A fost secolul in c