SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Invitat să ţină o conferinţă despre primii noştri cronicari la Casa de cultură "Infrăţirea intre popoare", profesorul de literatură romănă veche Dănescu şi-a luat inima-n dinţi şi, pentru prima oară, s-a interesat dacă la treaba asta ieşea şi un ban. Tovărăşelule, l-a intrebat Dănescu pe insul care-i telefona, zicăndu-i că acţiunea urma să se desfăşoare la şapte seara, dacă tot eşti atăt de grăbit, ia zi-mi, plătiţi măcar o sută de lei?
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Invitat să ţină o conferinţă despre primii noştri cronicari la Casa de cultură "Infrăţirea intre popoare", profesorul de literatură romănă veche Dănescu şi-a luat inima-n dinţi şi, pentru prima oară, s-a interesat dacă la treaba asta ieşea şi un ban. Tovărăşelule, l-a intrebat Dănescu pe insul care-i telefona, zicăndu-i că acţiunea urma să se desfăşoare la şapte seara, dacă tot eşti atăt de grăbit, ia zi-mi, plătiţi măcar o sută de lei?
In 1985, o sută de lei nu insemna mare lucru, dar nu era deloc rău s-o ai. Mai ales cănd alţi bani in afară de salariu nu scoteai. O sută cincizeci, a răspuns parcă eliberat brusc de o grijă fatală tovărăşelul de la capătul firului.
Dănescu era ceea ce se cheamă un profesor acrit in meserie. Ştia că primii noştri cronicari nu-i interesau nici măcar pe studenţii lui, aşa că s-a dus la mama dracului, in capătul Bucureştiului, imaginăndu-şi cum va vorbi in faţa unei săli goale sau a unei clase de elevi de la o şcoală profesională mănaţi cu de-a sila de la ore la "acţiunea culturală". Dănescu a fost foarte surprins de căte persoane aşteptau la intrarea in Casa de cultură, iar, cănd s-a suit pe scenă şi a văzut că sala era arhiplină, că gemea de popor, mirarea i s-a transformat in filozofie. O filozofie despre calitatea publicului de toată măna, nimerit pe la casele de cultură, avea D