Ministrul Agriculturii, discretul Dacian Cioloş, nu şi-a putut stăpâni o undă de uimire legată de rezultatul lungii dispute dintre producătorii de alimente şi conducătorii reţelelor de hypermarketuri: semnarea unui acord de bune practici.

„Aşa ceva mai există doar în Anglia, Franţa şi Germania” - a spus, cu mândrie, unul dintre protagonişti, dându-ne de înţeles înaltul nivel la care ne-am ridicat, brusc, prin punerea semnăturilor pe respectivul document, despre care acelaşi ministru Cioloş spune că ar trebui să fie fundamentul unei legi - pentru că una e o înţelegere, un acord de principiu, şi alta o lege cu prevederi clare şi de neocolit.

Războiul dintre cei doi parteneri a început prin luna martie, când, într-un elan fără precedent, producătorii au aruncat anatema asupra hypermarketurilor, denunţând practicile abuzive ale acestora: nenumăratele taxe impuse, politica de dictat a acestora, nerespectarea unor norme comerciale elementare. Acestea ar fi fost şi motivele pentru care, în România, preţul produselor alimentare ar fi atât de ridicat, în contradicţie cu nivelul de trai. Publicul s-a bucurat: în sfârşit, cineva se ridică la luptă împotriva abuzurilor! În acelaşi timp cumpărătorilor li s-a luat parcă un văl de pe ochi, realizînd cât de ridicat este, la cassă, totalul pentru produsele puse în coş. S-a făcut apel la instituţiile statului, care şi-au declinat competenţa spunând că e vorba despre o relaţie contractuală între părţi şi să şi-o rezolve părţile! Cum? a strigat partea vătămată? Păi dacă încercăm să le reproşăm ceva, ne scot de la raft şi nu ne mai iau produsele! Şi ce facem noi cu ele?

În fine: hypermarketurile şi producătorii s-au aşezat la masă, sub oblăduirea ministerului şi au tot discutat până când, iată, s-au înţeles: acordul de bune practici pune capăt disensiunilor, inaugurând o nouă etapă în comerţul românesc cu produse alime