Scandalul stârnit de Teodor Crăciunescu la meciul Universitatea Craiova - Rapid promitea o carieră de succes în media. Dar lava vulcanului olteano-giuleştean s-a stins repede. Într-o nemeritată ignorare. Pentru că forfecarea bietului Crăciunescu, forţată cu hărnicie atât de craioveni, cât şi de bucureşteni, n-a avut cifră octanică competitivă în raport cu torentele furibunde generate de înfrângerea dinamoviştilor pe teren propriu.

Este drept că duminica ghinionului i-a vizat şi pe laureaţii europeni de la CFR. Cei care au pierdut, tot pe teren propriu, cu Târgu-Mureş. Dar nici marea surpriză realizată de răcanii primei divizii la Cluj nu are forţa de a face concurenţă turbării din Ştefan cel Mare. Fiindcă ciracii borcişti nu acceptă ideea că au fost învinşi de contestatul Lopez Caro şi de cramponaţii acestuia. Ei consideră că injecţia letală le-a fost administrată de Augustus Constantin şi, în consecinţă, i-o trag cu furie fluieraşului, din toate poziţiile.

Cristi Borcea, după fereala în care s-a retras sub diferite pretexte, a redevenit comandantul plutonului de execuţie. Peluzistul din conducerea clubului trăieşte într-o sinceră suferinţă, o suferinţă dusă până la paroxism de abnegaţia faţă de haită, dar şi de o înţelegere limitată a vremurilor care l-au expus peste măsură. Dintr-o astfel de ardere intensă vine Borcea şi zice că nu a fost vorba despre o execuţie, că Augustus a comis un masacru, masacru, masacru, că Augustus i-a ucis pe dinamovişti cu sânge rece.

Principala acuză a lui Cristian Borcea vizează o fază din prelungirile meciului (min. 90+2), fază în care oficialul dinamovist consideră că Augustus ar fi trebuit să acorde penalty în favoare echipei sale. Ca de obicei, alături de principalul cap de acuzare mai sunt aduse în discuţie şi alte faze litigioase, scopul fiind acela de a contura intenţia furăciunii şi nu greşeal