Avem de construit o nouă Românie, mai aproape de ceea ce ne dorim în străfundul sufletelor noastre. Ceea ce se întâmplă astăzi are un înţeles simplu aici, jos, în stradă: am pierdut. Da. Societatea românească a eşuat în încercarea de a construi un sistem politic coerent şi previzibil, bazat pe domnia legii, pe forţa instituţiilor şi a regulilor în faţa capriciilor. Am pierdut fiindcă nu mai vedem alternativa în interiorul actualei scene politice. Am pierdut fiindcă azi, parlamentul pe care l-am ales a ajuns doar o carcasă goală. Guvernul a devenit şi el o carcasă goală. Şi unde se duce, atunci, puterea? Spre un grup? Spre o familie? Spre un singur om, însingurat, îmbătat şi înspăimântat de povara ce apasă asupră-i?

Nu este doar un eşec al „clasei politice“ - eticheta sub care ne ascundem propriile limite, acest „322” al poporului, în care aruncăm cu pietre ori de câte ori ne simţim incapabili de reacţie, ori de câte ori vrem să ne acoperim propriile slăbiciuni. Ceea ce se întâmplă astăzi este un eşec răsunător al nostru, al tuturor. Este vina noastră - a mea, a ta, cititorule, a lui, a celui care nu citeşte şi nu se implică, dar se lasă sedus de fetele cu fundul gol din tabloide ori de expresiile tăioase din talkshow-urile televizate.

Ţara în care ne-am dorit să trăim liniştiţi şi demni, în care am ales să ne facem carierele şi să ne creştem frumos copiii, ţara aceasta pe care am visat-o altfel acum 20 de ani, atunci când lăsam câte o monedă şi aprindeam o lumânare peste sângele tinerilor  nevinovaţi, ce încă nu se uscase pe caldarâm, ţara aceasta pentru care, uneori, ni se întâmplă să lăcrimăm pe ascuns, ei bine, ţara aceasta este învinsă. Ne-au învins cei nesătui de bani şi de putere. Ne-au învins şmecherii, îmbârligătorii, impostorii, curvele, cinicii, bolnavii de imagine. Nebunii şarmanţi.

Dar am pentru voi toţi şi o vest