Noua glorie a canotajului românesc, Georgeta Andrunache, şi-a început cariera pe gârlele din satul natal Dracşani, judeţul Botoşani În copilărie, fugea la iazul din spatele casei, să Noua glorie a canotajului românesc, Georgeta Andrunache, şi-a început cariera pe gârlele din satul natal Dracşani, judeţul Botoşani

În copilărie, fugea la iazul din spatele casei, să înoate şi să vâslească alături de pescari. Sătenii şi-o amintesc drept "fetiţa mică, pirpirie, dar băieţoasă".

Georgeta Adrunache - "Gica", aşa cum o ştie tot satul - a văzut lumina zilei acum 32 de ani, într-o familie de oameni simpli, într-o casă de la marginea Dracşaniului, un sat înconjurat de iazuri şi gârle.

"Nu era zi să nu meargă la gârlă cu fetele şi băieţii din sat. Ne întorceam de la câmp obosiţi şi nu voia să se odihnească. Fugea la gârlă să înoate şi să se plimbe cu barca pescarilor. Când o căutam, era în mijlocul apei", povesteşte Dumitru Damian, tatăl sportivei.

De la prăşit la Dinamo

Punctul de turnură în viaţa Gicăi a fost la 12 ani, când în sat a ajuns un antrenor de canotaj, venit tocmai de la Bucureşti în căutare de talente. Fata a fugit de la munca câmpului şi, fără ştirea părinţilor, a făcut prima demonstraţie de canotaj.

Gica a fost cea aleasă dintr-un grup de 20 de copii. Dar asta a fost partea uşoară. La început, părinţii ei nici n-au vrut să audă de plecarea Georgetei la clubul Dinamo.

"I-am spus să-şi ia gândul, pentru că nici bani nu aveam noi de plimbări şi trebuia să ne ajute la prăşit, la cules. A început să plângă şi a fugit în grădină", îşi aminteşte Alina Damian, mama Georgetei. În cele din urmă, la insistenţele profesorilor şi a directorului şcolii din sat, părinţii au cedat.

Lumânări pentru victorie

20 de ani mai târziu, rudele campioanei din Dracşani urmăreau cu sufletul la gură isprăvile "Gicăi" de la Olimpi