Când Măruţă a dat prima dată fuga la un alt post TV mi-am zis că-i curajos.
Am realizat că nu i se potriveşte „rolul” de la Realitatea, aşa cum am bănuit că se va întoarce în „ograda” TVR. Dar când a făcut pasul cel mare spre televiziunea lui Sârbu, mi-am zis că şi-a cam dat foc la valiză, pentru că deja însemna mult mai mult.
Dar cu o promovare agresivă şi cu o echipă de producţie atent alcătuită, emisiunea era cam ce îşi dorea publicul: un pic de bârfă, ceva întrebări „amăruţe”, muzică, entertainment.
Avenit însă sezonul de faţă, care a început de-a dreptul şocant: Mihaela Runceanu, Ioan Luchian Mihalea şi cazurile oribile ale crimelor cărora au căzut victime.
Din acel moment, „Happy Hour” s-a transformat într-un fel de „Echipa de Investigaţii”, iar soţul cântăreţei Andra într-un fel de Sorin Ovidiu Bălan. „Pentru că nici nu ştiţi ce pierdeţi” mai lipsea să zică olteanul Măruţă, însărcinat cu divertismentul în prag de prime time la Pro TV.
Dintr-o dată, „Happy Hour” a devenit un fel de „Familia Adams”. Măruţă-cel-odinioară-vesel s-a transformat, pentru câteva puncte de audienţă-n plus, în cioclu, iar emisiunea lui mi-a trezit furnicături de groază pe şira spinării. „Happy Hour” o va dezgropa pe Elodia peste 20 de ani, sau eventual o va găsi în Bali, va afla numele „teroriştilor” de la Revoluţie, va prezenta câteva cazuri „proaspete” din istoria lui Râmaru şi va face lumină cu dezvăluiri incendiare în alte cazuri de crime odioase şi morţi sângeroase. Cine ştie, poate că o va găsi şi pe nepoata Narghitei...
Înţeleg lupta pentru audienţe, înţeleg concurenţa asiduă, însă ceea ce nu pot să pricep este de ce se mai numeşte „Happy Hour” o emisiune care nici nu durează o oră şi nici „happy” nu mai e.
Să fie oare din cauza lui Măruţă care indiferent ce face nu poate scăpa de „happy f