Cei mai multi sasi chiar asa cred, cum ca trebuie sa fie-n veci recunoscatori statului german ca i-a primit si le-a dat pensii tuturor celor cu virsta de pensionare, chit ca majoritatea cea in virsta dintre ei n-a contribuit cu nici o marca la fondul german de pensii! Saptamina trecuta, cind coseam iarba din fata casei de la tara, la Amnas, m-am trezit salutat cu emfaza de o sasoaica mai in virsta care are casa ceva mai sus, traieste-n Germania de multi ani si vine indeobste vara "acasa", in "vechea patrie". "Sus", in Germania, e "die neue Heimat" (noua patrie), "jos", in Romania, cea veche. - Ce faci, Misule? Femeia venise cu treaba la agentia postala care se afla la casa vecina cu a noastra si, vazindu-ma, evident ca s-a bucurat ca poate sa stea un pic de vorba in saseste cu cineva din sat - in sat. - Ce sa fac, iaca, cosesc si eu iarba asta, ca iar a crescut. - Unde mai esti? - Tot la Iasi. - La Iasi? - Da. Cind sa ma mai intrebe ceva, il vazu pe fostul organist si clopotar si..., ce sa mai, pe fostul factotum al bisericii luterane din Amnas, acum intr-un azil de batrini din Sibiu, dar altfel voinic, de vreme ce omul aproape saptaminal mai ia trenul pina la Saliste, iar de acolo vine pe jos in sat - asta daca nu are noroc de vreo ocazie. - Ce faci, Misi? Stai un pic, unde te grabesti? Batrinul sas, tot cu prenumele de Michael si strigat Misi de cei din generatia sa, se apropie de noi ca un semn de intrebare, la propriu: omul are o oarescare cocoasa mica, apoi mai umbla si cu un rucsac de moda veche-n spate, iar capul acoperit c-o palarie e mereu aplecat cumva in fata. Ne-am salutat cu totii, am schimbat doua vorbe, pe mine m-a intrebat daca mai traieste mama, da, mai traieste, transmite-i salutari, apoi a plecat mai departe spre casa de pe Longoas (denumirea saseasca preluata si de romani a uneia dintre cele trei ulite principale ale satului, anume a Ulitei Lungi