Procesul in sine de numire a procurorului general si a sefului DNA se reduce, finalmente, la ce fel de om scoate din joben Pivniceru, printr-o metodologie de evaluare asupra careia toata lumea de buna credinta este justificat suspicioasa. Cum faci o mascarada dintr-un examen capital, de care depinde soarta unor institutii esentiale din Romania? Nu respecti procedurile conform cadrului legal si recurgi la practici informale, pentru a nu putea fi contestate; nu acorzi timpul necesar candidatilor sa-si intocmeasca dosarul potrivit cerintelor; nu faci publice criteriile de evaluare. Sansele de a face sa iasa „cine trebuie" si de a elimina persoane indezirabile sunt asigurate. Toate criteriile unei competitii trucate sunt indeplinite la desemnarea viitorului Procuror general si a sefului DNA. Justitiara Mona Pivniceru, arata specialistii CSM, a evitat sa elaboreze prin ordin de ministru standardele procedurilor de nominalizare, lipsindu-i pe candidati de orice mijloc de apel sau contestatie. In acelasi stil, pe repede inainte, le-a cerut procurorilor aspiranti ca in doar 11 zile sa vina cu proiectul de management si sa pregateasca rechizitorii realizate de-a lungul carierei. Si, pentru a fi totul in suspans, Pivniceru nu a catadicsit sa faca un lucru de care orice scolar este instiintat la redactarea unei simple teze: cum se puncteaza? Cum va fi evaluat interviul? Calificative? Note? Cum vor fi departajati candidatii? Arbitrariu deplin. Totul ramane la latitudinea netransparenta a ministrului. Daca nu am sti cine ii susura diferite nume in ureche si in ce context politic a ajuns ministru, am putea crede in puterile paranormale ale d-nei Pivniceru. Daca nu ne-am aminti ca decapitarea DNA, a Parchetului General si aducerea lor sub control politic constituie obsesia cotidiana a majoritatii USL, am accepta ca, in principiu, fosta judecatoare doar incearca sa puna in aplicare