Cit timp reuseste "zvapaierea" sa mascheze (intr-adevar cu gratie) lipsa de substanta? Cit timp, sub scutul "zvapaierii", vom proteja neintelegerea (ori pretentia neintelegerii) sensului istoricitatii si a rigorilor lumii normale? De-a lungul intortocheatului drum de la Universitate in Tatarasi, soferul de taxi - domn simpatic, de virsta mijlocie, cu un aer de corectitudine mai rar intilnit in tagma sa - imi marturiseste, la un moment dat, jumatate cu naduf, jumatate cu resemnare, ca, in Romania, nu avem "politete rutiera" si, implicit, minimul respect pentru lege. A condus noua luni in Israel si subliniaza diferenta radicala dintre cele doua sisteme. "Domle, nu exista acolo sa nu-ti dea prioritate, chiar daca tu te afli la mai bine de o suta de metri de el. Ce sa mai vorbim de respectarea culorii semaforului? Singur sa fii pe strada la unu' noaptea si tot astepti pina ai verde!". Rigurozitatea circulatiei in lumea civilizata nu-mi este, desigur, necunoscuta. Intr-un anume sens - ironic, fara indoiala -, ea era sa-mi fie fatala de citeva ori. Intors dupa mai mult timp din S.U.A. si Anglia, unde, in clipa traversarii, masinile opresc cuminti, la cel putin zece metri de pieton, asteptind eliberarea completa a carosabilului, m-am trezit uneori admonestat cu o ploaie de injuraturi, in fata vreunui sofer moldo-vlah, prea grabit pentru a respecta zebra. Totusi, simtindu-mi interlocutorul in pragul conceptualizarii culturale involuntare, fac jocul inocentei si-l intreb mirat de ce crede ca, dupa aproape douazeci ani de liberalism si deschidere (ce mai conteaza inca patru, vorba aia?), nu s-a incetatenit si aici un cod rutier al respectului reciproc? Ezitarea de jumatate de minut a taximetristului ma determina sa banuiesc ca am cerut, poate, prea mult de la el, insa, brusc, se intoarce spre mine luminat, afirmind cu toata convingerea: "Apoi, domnule draga, eu cred ca noi nu