In lumea puscariilor, detinutii traiau intr-o stare de foame permanenta. Toate suplimentele alimentare primite din afara erau gestionate de sefii "celulei comuniste". Inainte de subtilul control ideologic, acestia exercitau asupra detinutilor unul mult mai pragmatic: cel al resurselor, dintre care vitale erau cele de hrana. Viitorii "conducatori, incarcerati"
In lumea puscariilor, detinutii traiau intr-o stare de foame permanenta. Toate suplimentele alimentare primite din afara erau gestionate de sefii "celulei comuniste". Inainte de subtilul control ideologic, acestia exercitau asupra detinutilor unul mult mai pragmatic: cel al resurselor, dintre care vitale erau cele de hrana. Suprematia conducerii de partid din inchisoare asupra membrilor "organizatiei" era o stare de fapt, concordanta cu principiile si regulile de functionare ale PCdR impuse chiar de la fondarea sa. Nici unui comunist nu i-ar fi trecut prin cap sa le conteste. In plus, liderii aveau la indemana parghii de natura pragmatica, ce ii ajutau sa-si asigure supunerea masei de detinuti. Conducerea controla oamenii pentru ca, de fapt, controla resursele, dintre care, cele mai importante erau cele de hrana.
"MAGAZIA". Sursele de alimentatie pentru detinutii de la Caransebes erau mancarea, pe care o primeau in inchisoare, putinele bunuri pe care le puteau cumpara din banii obtinuti in urma muncii depuse si, in sfarsit, cele mai importante atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ - pachetele primite din exterior. Hrana primita in inchisoare era de cele mai multe ori neindestulatoare, detinutii fiind intr-o permanenta stare de subnutritie. Dupa ce erau vamuiti de "organizatie" si de administratia inchisorii, banii ce le reveneau erau, de asemenea, putini.
Conform regulamentului inchisorilor, condamnatii aveau dreptul sa primeasca de la membrii familiei pachete a caror greuta