Greutati dupa marele razboi

Reforma agrara din anii 1921-1922 a diminuat veniturile Eforiei Spitalelor Civile. Din 148.346 hectare, Eforia a pierdut 121.424 ha. O lege care la acest subiect a realizat o nedreptate. Toate proprietatile Eforiei se aflau in utilitate publica. Din uzufructul lor erau intetinuti gratuit, cu tratamente medicale variate, sute de bolnavi saraci. Statul nu a tinut cont de aceste realitati sociale. El a rascumparat terenurile cu 300 de milioane de lei, bani care s-au devalorizat cu mare repeziciune. Eforia a ramas sa foloseasca uzufructul a 26.933 ha, incepand cu 1923. Mai mult, birocratia ingreuna intrarea in posesia Eforiei a unor mosii cu suprafata de 1.763 ha, ramase de la diferiti donatori.

Astfel ca numai dupa diminuarea catastrofala a veniturilor sale in urma exproprierii s-a pus problema impartirii cu autoritatile locale a sarcinilor necesitate de ingrijirea bolnavilor saraci. In 1921, Eforia a fost nevoita sa aplice o taxa de 80 de lei pe zi pentru sectiile medicale si 120 lei pentru sectiile chirurgicale, in cazul bolnavilor bogati. Dar notiunea gratuitatii ingrijirilor medicale era asa de adanc inradacinata in obiceiurile tarii, incat chiar persoanele cu oarecare stare s-au deprins foarte greu chiar si cu plata partiala a acestor cheltuieli. Pe atunci, notiunea de spaga nu functiona.

La 1928, Eforia incheia cu Primaria Bucurestilor o conventie prin care aceasta din urma se obliga sa plateasca intretinerea bolnavilor saraci trimisi spitalelor de serviciile de asistenta ale comunei, precum si intretinerea bolnavilor de boli contagioase si venerice. Cu acest prilej s-au fixat taxele la 120 de lei pe zi pentru bolile obisnuite si contagioase si la 160 de lei pe zi pentru bolnavii cu boli venerice. Ceva ce se asemana cu compensarea retetelor de astazi sau a unor analize medicale. Primaria Bucurestilor nu a platit n