Nihilismul ar fi deja o "stare nascinda" pentru Occident, determinata nu de criza economica, ci de o serie de mutatii ideologice care permit si chiar provoaca atari schimbari. Astazi, nihilismul ar imbraca chiar forme mai perfide, cum ar fi utopia, atunci cind aceasta iese din cadrul pur speculativ pentru a se investi in cadrul istoric. O a doua idee importanta a lui Ioan Petru Culianu, din studiul Religie si putere, se refera la gnoza. Gnosticul se manifesta in contrast cu uzantele societatii din care face parte, este un asocial si chiar un acosmic. El este impotriva proprietatii private care a fost introdusa in lume prin opera diabolica a legilor umane, care impiedica egalitatea perfecta, comunitatea bunurilor si a corpurilor, adica iubirea libera si cresterea in comun a copiilor (ca la Platon). Dupa gnostici, trebuie urmat modelul social al animalelor, adica „renuntarea la personalitatile sexuale stereotipe". Daca nu, potrivit lui Basilide, lumea va inceta sa fiinteze, fara ca prin aceasta sa inceteze a exista. Aceasta idee este reluata de Th. W. Adorno, in Minima moralia, unde spune: „Inca putin si toti cei care sint mindri de forta lor exuberanta vor putea fi considerati cadavre de laborator carora, din ratiuni de politica demografica, le-a fost ascunsa stirea unei morti imperfect reusite. In adincul sanatatii dominante nu este decit moartea. Orice miscare a lor seamana cu miscarile reflexe ale fiintelor cu inima deja oprita. Doar din cind in cind cutele triste ale fruntii, marturie a unei tensiuni cumplite, demult uitate, sau un moment de stupiditate dementa in cursul logicii fixe, sau un gest mihnit tulbura mersul normal si pastreaza o urma a vietii disparute" (p.201). Plastic, nu? Ceea ce aduce nou Culianu este faptul ca gnosticismul ar fi putut sa se nasca din iudaism, dupa darimarea templului din anul 70 d.H., cind unii evrei s-au intrebat cum a putut permi