M-am uitat de câteva ori la televizor în perioada Revelionului şi mi-am amintit imediat spusele lui Tudor Octavian: "Nenumărate emisiuni tv, atât la canalele private, cât şi la cele publice, fac când ocolit, când la modul direct, oferte de curve, doar că le zic vedete". Tot el observa că: "Scandalurile cu acoperire naţională, în care nu e vorba şi de curvuliţe cu tupeu naţional, sunt atât de rare, încât nici nu mai sunt socotite scandaluri, ci reflexe ale europenizării. Rare sunt, de asemenea, şi situaţiile de interes general, în care nu-s invitate să exprime o opinie, spre cunoştinţa întregii ţări, prostituatele cu tarife mari. Cu toate acestea, nu ştiu cum să scriu despre înmulţirea şi tupeul curvelor şi despre rolul hotărâtor jucat de curve în societatea românească de după 1990. Poate şi pentru că ar trebui să aibă un statut sigur definit, prin legi profesionale, de relaţie şi fiscale".
Ei, exact aici e problema. Guvernul consideră cafeaua o marfă de lux şi o accizează – cum n-o mai face aproape nimeni în Europa – în loc să liberalizeze prostituţia. La prima vedere, am putea zice că o astfel de iniţiativă s-ar îmbina perfect cu Programul "Prima Casă", fiindcă tinerele practicante au nevoie mai întâi de un spaţiu unde să-şi desfăşoare activitatea. Numai că reluarea finanţării imobilelor n-ar face decât să scoată un timp scurt economia din impas pentru a o afunda şi mai tare, pe când stimularea serviciilor poate relansa creşterea economică, ce dă semne de încetinire. Serviciile nu necesită mult capital, se lucrează în general cu materialul clientului şi resursele sunt abundente, deci ieftine – creşterea de PIB obţinută în condiţiile unor sporuri de productivitate ar genera şi dezinflaţie. Iar încrederea în disponibilitate şi potenţial ar putea îmbunătăţi inclusiv CDS-urile.
Ca să detaliem, industria a pierdut teren în favoarea imobilel
