Kazahul Alexander Vinokourov a obţinut una dintre cele mai surprinzătoare victorii din lunga sa carieră de ciclist profesionist. În ultimul său sezon în spatele ghidonului, rutierul în vîrstă de 38 de ani a înşelat vigilenţa oamenilor lui Cavendish, a exploatat naivitatea columbianului Rigoberto Urán şi a obţinut a doua medalie olimpică din carieră, după argintul de la JO Sydney 2000

"It's nerve-wracking". Aşa a caracterizat britanicul Mark Cavendish, campion mondial şi lider al unei echipe ce a luat startul cu cei mai rafinaţi rutieri din ciclismul actual, un traseu lung de 250 de kilometri, ce a purtat plutonul spre sudul liniştit al Londrei, dar peste Box Hill, o căţărare arţăgoasă în zig-zag, escaladată de nu mai puţin de nouă ori. În ciuda taxei controversate cerută de organizatori, mii de spectatori au ignorat încălcarea unuia dintre principiile fundamentale ale ciclismului şi au format o boltă de urale pe sub care au trecut regele Wiggins&Co. La finalul zilei, în contrast cu entuziasmul dezlănţuit al conaţionalilor strînşi în faţa Parlamentului, britanicii aveau să se mulţumească cu foarte puţin.

Purtînd în minte perspectiva probabilă a unui sprint masiv în care Cavendish să-mi mestece cu furie şi uşurinţă adversarii, mai mulţi cutezători au abordat profilul cursei într-o notă clasică, de primăvară, şi au atacat printre multele curbe în ascensiune de pe Box Hill. Vincenzo Nibali (Italia), Lars Boom (Olanda) şi Denis Menchov (Rusia) au colorat fruntea cursei, alături de alţi 20 de nerăbdători, furînd şansa românului Andrei Nechita să prindă cîteva raze din blitz-urile de pe motociclete. Ecartul fruntaşilor a ajuns în jurul la 3 minute, dar mina autoritară a echipei Marii Britanii s-a tradus într-un tempo din ce în ce mai ridicat, cu fiecare bornă consumată.

La vîrful plutonul, palanca de răspuns s-a coagulat în jurul rutierilo