Pe 23 martie 1945, guvernul comunist a hotărât ca fermierii să fie deposedați de terenuri, bunuri sau imobile. Totul pentru un singur țel: colectivizarea.Considerat „Grânarul României“, Bărăganul a fost confiscat, aproape în totalitate, de regimul comunist. Zeci de mii de hectare de terenuri, conace moșierești, utilaje agricole sau animale au luat drumul Cooperativei Agricole de Producție (CAP).
Imediat după ce sovieticii au ocupat România, în finalul celui de-al doilea război mondial, a fost instaurat regimul comunist condus de Petru Groza. Una din primele decizii luate de noua conducere „roșie“ a fost cea îndreptată împotriva deținătorilor de terenuri și exploatații agricole. Secera și ciocanul moscovit au tăiat adânc și în inima Bărăganului.
Nimeni nu a scăpat de furia confiscărilor abuzive, conacele boierești fiind transformate în puierii, grajduri sau magazii. Țăranului din Ialomița, județ care cuprindea pe atunci toată zona Bărăganului, inclusiv județul Călărași, i s-au confiscat porcul din coteț, calul din grajd şi chiar lenjeria intimă.
Teroarea roșie a luat totul
„Într-o zi, m-am trezit cu o echipă de oameni de la Partid că au intrat în curte și mi-au zis că cele patru hectare de pământ vor fi băgate în colectiv. În acea zi, mi-au luat și vaca. Nu am avut ce să fac... Nimeni nu a vut ce face, ne-au luat tot“, spune Gheorghe Bejgu (82 ani), un localnic din comuna Munteni Buzău.
Bătrânul își mai amintește că nașul său, care a refuzat să predea cele zece hectare de teren și animalele din curte pe care le deținea, a fost „săltat“ de comuniști și dus cu forța la primărie.
„L-au legat și vroiau să-l ducă la primărie, să-l oblige să renunțe la pământ. Am înțeles că l-au bătut și, într-un final, a renunțat la terenuri și la animale. L-au lăsat doar cu găinile în curte“, spune Gheorghe Bejgu.
De la un
