La tragerea la sorţi a turneului final al Campionatului European, ediţia a 13-a, sorţii au fost nemiloşi cu echipa României. Bucuria revenirii în elita continentală după opt ani de absenţă a fost umbrită de adversarii cu care se va confrunta. A început cu vicecampioana mondială, Franţa (cu care a terminat la un scor alb), continuă astăzi cu prima echipă a lumii, Italia, o formaţie „Squadro Azzura”, rănită de greaua înfrângere suferită în faţa Olandei, şi va încheia întrecerea în grupă cu Portocala mecanică, nimeni alta decât echipa care-şi doreşte revanşa după ce în preliminarii a luat României un singur punct din cele şase puse la bătaie. Ne-am făcut multe iluzii înainte de turneul final, iar speranţele continuă încă să existe. Egalul cu „Les Bleus” nu a fost convingător. Vorba lui Sorinaccio, „ne-am băgat autobaza în poartă”, netrăgând nici un şut pe poartă. Ne-a fost teamă de Ribery et Co. şi asta s-a văzut. Speranţa noastră numărul 1, Adrian Mutu a primit sarcini defensive (!!!). Dar cum scopul scuză mijloacele, nu a fost rău că am început cucerind un punct.
Astăzi ne confruntăm cu o echipă rănită, o echipă care caută prin orice mijloace victoria, pentru că orice alt rezultat poate să o scoată de la Euro. Cu siguranţă astăzi Victor Piţurcă va aborda altfel partida. A urmărit carenţele italienilor, iar doi dintre jucătorii de bază, Chivu şi Mutu, îşi cunosc adversarul. În palmaresul direct, italienii au un avantaj net, opt victorii mai mult. O singură dată tricolorii au câştigat un meci oficial, pentru că cel de-al doilea succes s-a produs într-un amical.
69 de ani de la prima
confruntare
Prima întâlnire directă româno-italiană a avut loc în urmă cu 69 de ani. Pe stadionul ANEF (astăzi demolat), în faţa a 40.000 de spectatori, campioana mondială în exerciţiu, Italia, a învins formaţia noastră cu 1-0 prin golul înscris de Calaussi (min. 32)
