La aproape zece ani de la primirea României în NATO există încă mai ales în rândul elitelor politice şi economice autohtone interese care mizează pe influenţa Moscovei şi care pot fi detectate pornind de la măruntele, dar vitalele lor acte de obedineţă.

Fără să ţină cont de abuzul inevitabil de analogii, primul pas făcut pe liderii USL pentru a-şi demonstra direcţiile de politică externă şi economică, a fost impunerea unui moratoriu împotriva companiei americane Chevron, care avea un contract de explorare, nu de exploatare, a gazelor de şist. Noua putere a dat la o parte, în acest fel, Parteneriatul strategic pentru secolul 21 dintre România şi Statele Unite în care este enunţată explicit cooperarea în domeniul energetic şi studierea surselor alternative de energie, inclusiv gazele de şist. Pentru guvernările de stânga contează, aşa cum o demonstrează istoria recentă a României, contractele pe termen lung cu Gazprom, făcute prin intermediari, în aşa fel încât să câştige cât mai mult băieţii deştepţi, indiferent de limba pe care o vorbesc, nu soluţiile care să desprindă ţară într-o măsură cât mai mare de Rusia.

Permanentele comparaţii cu poltica energetică a Germaniei, care s-a conectat la conductele Gazprom de acum 40 de ani fără teama de a-şi subordona politica internă, intereselor Moscovei sunt interesante, dar inutile. Spre deosebire Germania, România se află în vecinătatea imediată a Rusiei, nu este o mare putere şi nu a avut relaţii istorice de la egal la egal cu Moscova, în ciuda intersecţiilor interesante cu fostul imperiu si reformatorii sai ocazionali

Respingerea unei mari firme americane, ca prim gest al guvernului Ponta este de rău augur, cel puţin din punct de vedere simbolic, mai ales dacă această mutare este urmată de apologia liderului de la Kremlin, făcută de noul şef al diplomaţiei române.

Şirul extravagnţelor ministrului d