Nimeni nu mai vorbeste astazi despre Festivalul international de teatru in limba idis, organizat in memoria lui Avram Goldfaden, la Iasi. Cu prilejul celor patru editii care s-au desfasurat pina acum, intre 2002 si 2005, s-a discutat in termeni elogiosi despre orasul nostru. Vom renunta oare la acest prilej? Acum mai bine de un an, am scris un mic articol despre Avram (Abraham) Goldfaden. Articolul meu era prilejuit de filmul realizat de Radu Gabrea, Goldfaden's Legacy (Mostenirea lui Goldfaden) si de discutia prilejuita de vizionarea filmului la Bucuresti. Am facut atunci propunerea ca o asemenea discutie sa se desfasoare si in Iasi, oras mai indrituit decit Bucurestii, sa zicem, de a gazdui cu folos un colocviu despre "mostenirea lui Goldfaden". Cum era de asteptat, articolul meu nu a avut urmari semnificative. Ca sa fiu cinstit, nu a avut nici un ecou (vizibil, cel putin). Dar nu despre asta mi-am propus sa scriu.
Amintesc faptul ca Avram Goldfaden a intemeiat in orasul nostru, in 1876, primul teatru in limba idis. Spectacolele aveau loc in gradina Pomul Verde (care se afla in apropierea Teatrului National), gradina foarte cautata in epoca. Pe locul ei se ridica astazi un obelisc auster, inaugurat in data de 15 octombrie 2002. Mihai Eminescu insusi nu a scapat prilejul de a scrie elogios despre aceste spectacole in idis. Daca sint bine informat, trupa lui Goldfaden avea sase actori. Peste citiva ani, intemeietorul teatrului a parasit orasul si a emigrat in SUA. A organizat si acolo spectacole foarte apreciate de public. Cind a murit, in 9 ianuarie 1908 (la virsta de 68 de ani; regizorul si compozitorul Goldfaden se nascuse in 24 iulie 1840), a fost petrecut pe ultimul drum de un cortegiu impresionant. Unii vorbesc chiar de 75.000 de persoane!
In memoria lui Goldfaden si ca un omagiu adus initiativei sale, in anul 2002, Ministerul Culturii a inaugurat la
