Editorialul de sambata, 28 ianuarie, cel de-al treilea consacrat comentariilor de pe Forum, dand curs unui angajament pe care ma straduiesc sa-l respect, a starnit o adevarata furtuna in catacombele de pe internet, asemanatoare intr-un fel celor in care se refugiau, de prigoana imparatilor romani, primii nostri crestini. Am citit toate cele 150 de mesaje postate pana ieri la pranz. As recomanda si altor editorialisti sa incerce aceasta experienta. Nu vor regreta. Sub iscalituri se ascund persoane reale. Nu stii - si poate nu vei afla niciodata - cine sunt. Nici n-ar fi bine sa investighezi. S-ar putea sa afli ca te injura pe internet nevasta, iscalind cu pseudonim de barbat.
Stefan Scarisoreanu imi atrage atentia ca intreprinderea mea e un fel de "vorba cu ascultatorii", o intreprindere anacronica, crede domnia sa, deoarece "hypergazetaria" - fenomenul forumist adica - ar fi presupus ca eu sa intru pe internet si sa raspund, tot acolo, fiecarui expeditor.
Regret, dar eu mi-am propus altceva. Si anume a descoperi (cu experienta pe care o am in acest sens) mesaje scrise cu talent si inteligenta si sa le aduc la cunostinta cititorilor de presa scrisa exclusiv.
Sincer sa fiu, nu e lucru usor. Din multitudinea mesajelor de pe internet, putine sunt cele preocupate de a reactiona cu ascutime la intamplarile realitatii social-politice sau macar la punctele mele de vedere. Pentru a descoperi o ipoteza incitanta sau un text seducator, trebuie sa accesezi si sa citesti numeroase mesaje postate pe internet din ratiuni care-mi scapa.
Nu voi intelege niciodata ce-l impinge pe un om normal sa se aseze noapte de noapte in fata calculatorului, sa-l deschida, sa intre pe internet (o fi avand internetul pe gratis?!), sa faca click pe editorialul meu si apoi sa bata o injuratura de doi lei, gen: tampitule, comunistule, pesedistule, securistule, utecistule.