Citind o carte de bucate, am elucidat misterul care de 20 de ani tot refuza sa-mi dea pace: de ce traiesc si muncesc in Romania? Din "90 incoace, tot felul de oameni imi pun aceasta intrebare, iar raspunsurile mele "oamenii... caldura lor... provocarile..." suna mereu cumva neconvingator. In mod bizar nu sunt in stare sa le explic ce anume ma tine aici.
Anthony Bourdain a scris una dintre cele mai amuzante carti pe care le-am citit vreodata, "Kitchen Confidential" , si aici mi-am aflat raspunsul, desi in toata cartea autorul nu face nici macar o singura referire la Romania. El descrie doza de nebunie de care ai nevoie pentru a investi intr-un restaurant din New York:
Dorinta de a fi patron de restaurant este o boala ciudata si teribila. Oare ce-i indeamna pe multi, oameni rezonabili de altfel, sa se bage in asa ceva?... Trebuie sa vorbesti fluent spaniola, dar sa stapanesti si limbajul alambicat si Kabbal-esc ce guverneaza regulile de sanatate, taxele, protectia muncii, protectia mediului, egalitatea de sanse la angajare, asigurarile, capriciile si favorurile obtinerii unei licente de vanzare pentru alcool, lumea subterana a strangerii gunoiului, spalarii rufelor si eliminarii grasimilor. Ai investit si ultimul tau banut pentru a pune pe picioare localul, cand, colac peste pupaza, ti se infunda scurgerea la bucatarie si sute de tone de mizerie imputita isi fac drum catre sala de mese; bucatarul sef dependent de cocaina tocmai a apelat-o cu termenul de galbejita pe chelnerita de origine asiatica studenta la drept, fapt care iti asigura drumurile prin tribunale pentru urmatoarele sase luni; barmanul le serveste de zor cu alcool pe minorele din suburbie, si oricare dintre aceste fete inebriate ar putea sa infiga masina lui taticu¬ intr-un autobuz plin ochi cu studenti crestini, ducand in cel mai bun caz la suspendarea licentei de alcool; mai punem