S-a născut ca şi noi, aici, în captivitate. Trăia la Grădina Zoologică din Sibiu. Până astăzi, când a găsit poarta deschisă. În urma ei, au rămas ceilalţi 186 de pensionari şi păsările. Ultimii care au văzut-o îndepărtându-se au fost struţii. Era ora 9.20. Cu un pas încrezător şi elastic, tigroaica pornea spre cele 3 ore şi 23 minute de libertate. Trecuse de jumătatea vieţii, împlinise 14 ani: o pisică dezorientată, enormă, ca în mintea unui pictor suprarealist. Dezarmantă şi dulce, ştia mai puţin decât un canar despre secretele supravieţuirii în jungla oraşului. Văzuse numai zăbrele, de jur împrejur zăbrele, zăbrelele îi intraseră în blană, îşi purta ţanţoşă frumoasa ei blană cu zăbrele. Unde să se ducă? Putea să se ducă la Mall, putea să se ducă la film, putea să se ducă în centru, la o gheară ("la păcănele" , cum îi zice acum), putea s-o ia spre Podul Minciunilor. A luat-o agale spre Pădurea Dumbrava.

Autorităţile s-au adunat în haită, ca să se calce pe copite, ca de obicei la urgenţe de grad zero, în frunte cu prefectul: de la pompieri, de la smurd, de la isu, de la vânători şi pescari, de la fundaţia pupezelor operative. Televiziuni, sirene, portavoci. Dacă, atunci când a pornit-o în lume, s-ar fi găsit cineva să ia din cui o armă cu tranchilizante, tigroaica nici nu s-ar fi apropiat de Valea Aurie. Dar Grădina Zoologică n-avea cui. Au aşteptat să vină o armă din Cisnădie şi doi specialişti din Deva. Până atunci, vânătorii au băgat glonţ pe ţeavă şi veterinarii i-au întocmit cazierul: tigroaica asta le-a dat tot timpul de furcă, e recidivistă. Nu, n-a mai plecat niciodată nicăieri, dar comportamentul ei în cuşcă lăsa mult de dorit. Şi - când arma de la Cisnădie ajunsese pe la Selimbăr, iar specialiştii de la Deva pe la Sebeş - în pădure, haita reuşise să încolţească fiinţa aceea, speriată de atâta libertate, din specia rară de tigru siberian. Comunicat