O întâlnire mortală
Becul de deasupra uşii prinde în bătaia lui partea de sus a maşinii. Canapeaua, decupată din întuneric, parcă e o bărcuţă pe un lac de păcură.
Se deschide un geam la etaj. Apare încă un poliţai.
– Fiţi atenţi cu ce-au venit ăştia!
– Băi, aţi uitat şifonierul!
– Voi nu eraţi aici la amiază, aţi pierdut faza, zice ăl de sus către ăştia de jos. Mi s-a muiat cascheta când am văzut, să mor eu. Vali, sectoristul, a adunat nişte cerşetori din Barieră şi îi ducea la ei, la Municipiu, cu dricul, băi! Să mori! Dric din ăla cu pereţi de sticlă, ştii? Stăteau putorile acolo ca în acvariu. Iar Vali, călare pe capră, cu dricarul. A oprit în faţa noastră, s-a ridicat în picioare şi ne făcea plecăciuni ca la dansuri de salon. Strig eu de la geam: "Vali, stai oleacă să-ţi fac o poză. O trimitem la Bucureşti, poate le dă la ăia prin cap să ne dea şi nouă nişte maşini”. Fug repede după unul de la Foto. Nu erau băieţii la ei, în birou. L-am găsit pe Fulea pe la Evidenţă. "Hai încoa’ să faci poza secolului!”. Până şi-a luat aparatul, până a băgat film, că ştiţi cât se conofăieşte, când ajungem la geam, băi, ce să vezi, fix atunci trecea o înmormântare. Au început răpănoşii ăia din borcan să se închine, să bată mătănii la mişto, îşi turteau moacele pe sticlă, era ca la nebuni.
– Ştiu, că eram şi eu, confirmă unul de pe scări. Când a ajuns popa în dreptul lor, le-a tras o binecuvântare cu degetele. A întrebat la mişto: "Îi duceţi de vii?”. Şi l-a pălit râsul. Râdeau babele în batistă. Se făceau că bocesc, dar se înecau de râs.
– Lasă că vedeţi pozele. A zis Fulea că le aduce mâine. Sunt mortale.
– Şi chiar le trimiteţi la Bucureşti?
– Eu aşa m-am gândit, serios vorbesc, dar şeful a spus să stăm cuminţi, că ăia îs cam bătuţi în cap şi ne trezim că ne dotează cu dricuri – râde poliţist