La inceput, nu mi-a dat voie sa scriu despre el. Fumul aromat de trabuc se incolacea in jurul buzelor sale din care s-a auzit limpede: “Nu! Sub nici o forma, nu”. Apoi a iesit fara un cuvant, umbrind peretii camerei cu silueta lui masiva de fost vicecampion de juniori la inot. Pe masuta din fata mea isi uitase trabucul, inca fumegand, si alaturi, o cutiuta rotunda argintata.
Depresia este a doua boala ca frecventa in Europa, dupa bolile cardiace. Prevalenta acestei boli este de 15%, prin urmare peste doua milioane de romani pot suferi la un moment dat, in timpul vietii, de depresie. Insa doar un sfert dintre ei vor beneficia de tratament. Ceilalti nu vor cere niciodata ajutorul unui specialist. De rusine si din teama de a nu fi stigmatizati (Statistici OMS)
Mai purtasem cu Sergiu de doua ori, aceeasi discutie. Fusesem vreme de o luna psihoterapeutul sau si, dupa finalizarea terapiei, il rugasem sa accepte sa scriu despre povestea lui. O poveste care incepuse intr-o dimineata de octombrie...
***
Era aproape cinci dimineata si afara o noapte senina, pe care Sergiu o privea sprijinindu-se de cercevelele albastre ale ferestrei. Clarei ii placea albastrul si tot albastra era si perna in care capul ei adormit se adancise. Privindu-si sotia, Sergiu a simtit din nou cum o tristete adanca il cuprinde. Clara ii era foarte draga dar, de ceva vreme, chiar si atunci cand se imbraca in acea camasuta transparenta, fluturii refuzau sa-si mai ia zborul prin stomacul sau. Incepuse, in secret, sa se ingrijoreze. Gandul ca, desi o iubea, trupul iubitei sale incetase sa-l mai atraga, il ingrozea. “Ce faci, dragutule? Iar te-ai trezit? Hai inapoi in pat”, s-au auzit vorbele inmuiate de somn ale Clarei.
Insa nu a ascultat-o, pentru ca odata trezit nu mai putea adormi la loc. Din studentie nu i se mai intamplase atat de des sa vada sclipi