Castele imbracate in iedera, ceaiuri dansante acompaniate de pian, parcuri grandioase cu arbori rari si flori cu miros puternic, trasuri, servitori, comori ascunse, arendasi, grofi si baroni. O lume disparuta de aproape o jumatate de secol, ale carei singure dovezi de existenta sunt cateva castele darapanate si amintirile nostalgice ale catorva batrani.

GAZETA de Maramures initiaza un serial despre vechile familii cu titluri nobiliare care au trait in Maramures.

A fost odata, nu prea demult incat sa nu mai fie naratori, nici prea recent incat sa nu mai fie nevoie de povestitori, un Maramures al arendasilor, grofilor si baronilor. Un Maramures impartit intre „Maria Sa”, „oamenii Mariei sale” si ceilalti. Astazi, istoria acelor vremuri are miros de praf, ruine si magnolii.

Toate, amestecate cu lacrima pe care batranii o mai strivesc in pumn la amintirea acelor vremuri. Pentru ei, era „epoca” malaiului, a opincilor si a saraciei. Pentru grofii si arendasii maramureseni era „epoca gloriei”. E drept ca unii au rupt din belsugul lor pentru a-i ajuta si pe ceilalti, si pentru asta batranii le sunt recunoscatori si astazi.

Au tinut legatura cu urmasii lor, i-au ajutat sa gaseasca ramasitele strabunilor si le-au oferit o masa calda. Despre altii nu se mai stie nimic. Nu s-au intors niciodata la mosiile de altadata, de parca ar fi vrut ca oamenii sa-i tina minte asa: bogati, puternici, severi si ....grofi. Si asa s-a intamplat.

„Traiasca Maria sa cu sanatate!” Vasalica lui Grigoras, adica Vasile Pop din Gardani locuieste in centrul comunei. Pe vremuri, pe locul gospodariei sale se intindea mosia baronului Blomberg Gyula. De fapt, jumatate din sat era proprietatea baronului Blomberg.

Vasalica lui Grigoras parca il vede si acum trecand calare sau cu trasura pe Gyula Baron: „Vai de mine cum nu l-oi cunoaste? El era