Ştim, în campanie electorală se minte mult. Cu promisiunile fantasmagorice ale candidaţilor ne-am obişnuit deja. Puţini alegători mai cred în ele. Mult mai perfide sînt însă falsele mituri lansate, deseori, din zone aparent apolitice.
Ştim, în campanie electorală se minte mult.
Cu promisiunile fantasmagorice ale candidaţilor ne-am obişnuit deja. Puţini alegători mai cred în ele.
Mult mai perfide sînt însă falsele mituri lansate, deseori, din zone aparent apolitice.
Aerul lor de obiectivitate le sporeşte impactul. La o analiză mai atentă, aceste "axiome" nu sînt nici infailibile, nici mereu dezinteresate. Să ne trecem în revistă doar cîteva dintre cele mai primejdioase.
Ni se repetă obsesiv că un "intelectual subţire" nu are nici o şansă într-o confruntare electorală. Indiferent unde, dar mai ales la Bucureşti. Vezi Doamne, locuitorii Capitalei nu sînt interesaţi de argumente şi proiecte, fiind sensibili doar la naturaleţea vocii răstite, la pumnul în masă şi la mîna în şold. Cică bucureştenii nu se pot identifica decît cu un candidat butucănos, autoritar şi slobod la gură. Din topor ca Vasile Blaga. Sau iute la mînie şi dezinhibat în limbaj ca Sorin Oprescu.
Această teză (pe care istoria postdecembristă a infirmat-o în cîteva rînduri) acreditează, de fapt, ideea că există numai doi posibili finalişti ai cursei pentru Bucureşti. Ceilalţi doi competitori care le suflă în spate ar fi, din start, incompatibili cu aşteptările electoratului. Ce rost mai are, deci, să analizăm ce spun Orban sau Diaconescu, de vreme ce aceştia nu seamănă cu "portretul-robot" al candidatului cu priză la mase?
Se vorbeşte tot mai insistent şi despre "votul util". Ni se spune că nu are sens să punem ştampila pe numele unui candidat care nu stă foarte bine în sondajele de opinie. Că riscăm să votăm degeaba, făr
