Îl întîlnim peste tot în jurul nostru. În fiecare încăpere a casei, în fiecare colţ din oraş, la ferestre, în laboratoare, în mîinile medicilor chirurgi... Inventat în urmă cu mai bine de un secol, plasticul ţine în permanenţă pasul cu viaţa noastră.

Inventatorul incontestabil al plasticului a trăit în Anglia secolului al XIX-lea. Omenirea era familiarizată, pînă atunci, cu descoperirea, din perioada 1735-1744, a arborelui de cauciuc, în Peru, de către omul de ştiinţă francez Charles Marie. După ce americanul Charles Goodyear a descoperit în 1839 vulcanizarea cauciucului (procedeu prin care cauciucul brut era încălzit cu sulf şi transformat într-un material elastic), inventatorul englez Alexander Parkes a creat, în 1855, prima formă de plastic artificial. El a amestecat piroxilina, numită şi “fildeş sintetic” (obţinută din celuloză tratată cu acid azotic combinat şi solvenţi), cu alcool şi camfor. Rezultatul a constituit un produs flexibil, un material transparent, pe care inventatorul l-a denumit “parkesină”. Plasticul lui Parkes a avut un trai relativ scurt, investitorii invocînd costuri prea mari ale materiilor prime necesare pentru fabricarea parkesinei.

DIN AMERICA... La începutul secolului trecut, chimistul de origine belgiană Leo Hendrik Baekeland a inventat plasticul obţinut exclusiv pe bază de polimeri sintetici, fenol şi aldehidă formică. Metoda de obţinere a produsului pe care Baekeland, devenit la vîrsta de 26 de ani cetăţean american, l-a denumit “bachelită” era foarte ieftină. Baekeland a construit un aparat – “bachelizer” – prin care putea controla variaţia de căldură şi presiune pentru a ajuta la reacţia chimicalelor. Chimistul a descoperit aşa-numita răşină de bachelită, o substanţă care se întărea rapid şi lua forma recipientului în care era ţinut. Acesta a fost primul plastic viabil şi ieftin, rezistent electric, s