Departamentul National Anticoruptie functioneaza. Ceea ce, sa recunoastem, intr-o Românie paralizata de institutii publice ineficiente, corupte si manipulate politic nu e putin lucru. Poate ca Daniel Morar merita mai mult: elogii in tonul superlativelor generoase din Raportul de tara al Comisiei Europene din iunie, care vorbea despre "inaltul profesionalism al procurorilor DNA", insa cred ca e rezonabil sa constatam ca o institutie româneasca pur si simplu merge. Ar fi caraghios sa-i aplaudam pe slujbasii legii pentru ca functioneaza corect. Si totusi, in cazul procurorilor DNA, normalitatea inseamna de fapt ceva iesit din comun. Ani de zile, "oamenii legii" si-au tradat cu frenezie meseria, executând ordine, lucrând pentru Iliescu, Nastase etc. Au inchis si deschis anchete la comanda politica, ani de zile anchetatorii prea plecatului Ion Amarie (fostul sef al PNA instalat de guvernarea PSD) i-au protejat pe coruptii din parlament sau din guvern. Pâna la Morar, din toate bilanturile triumfaliste, lupta anticoruptie arata sublim, dar marii corupti lipseau cu desavârsire. Culmea anticoruptiei atingea, cel mult, functionarasi, directorasi sau secretari de stat. Adusi pe lume sub guvernarea PSD, procurorii anticoruptie au tinut stacheta jos si n-au indraznit sa sara la varful marelui partid sau, cum le cereau tot mai insistent oficialii occidentali, la "pestii mari". Eliberarea din jugul politic a venit odata cu Daniel Morar. Procurorii anticoruptie au dat de gustul libertatii si asta s-a vazut bine când magistratii au facut scut in jurul procurorului Doru Tulus, trecut pe lista neagra de ministrul Justitiei, Tudor Chiuariu. Poate ca acesta este meritul cel mare al lui Daniel Morar: a redat intelesul corect al anchetelor impartiale si independente. I-a lasat pe procurori sa-si vada de anchete si nu si-a bagat nasul in dosare. Acum avem o imagine mai clara despre portretu