Urmaresc incertitudinile care macina diplomatia romana in chestiunea Kosovo, si am impresia ca, dincolo de divergentele interne, acestea isi au sursa nu doar in dificultatile acomodarii la complicatul context international generat de lipsa unei comuniuni de vederi in cadrul NATO si al Uniunii Europene cu privire la statutul acestei provincii. Mai exista, cred, o cauza deloc neglijabila, si anume: slaba cunoastere a informatiilor si luarilor de pozitie exprimate in imediata vecinatate a Romaniei. De pilda, in Republica Moldova. Transnistria – zona separatista, pe care rusii se straduiesc sa o "vanda" ca pe un echivalent al regiunii Kosovo – face parte din ecuatia ce sta pe masa diplomatiei romane, in incercarea ei de a livra un raspuns plauzibil aliatilor occidentali, un raspuns bazat pe rationamente "izvorate", cum se spune, din interesul national romanesc, in masura, fireste, in care avem curajul sau capacitatea sa ni-l imaginam.
si daca am amintit de aliati, as dori sa citez, in aceasta ordine de idei, un interesant interviu acordat biroului de la Chisinau al "Europei Libere" de catre ambasadorul Statelor Unite in Republica Moldova, dl Michael Kirby, interviu difuzat in 29 iulie curent. "Eu nu sunt de acord, spune ambasadorul, cu ideea ca modelul Kosovo ar constitui un precedent pentru conflictul din Transnistria, cel din Abhazia, Osetia de Sud, ori Nagornai Karabah, intrucat aceste conflicte au origini diferite. Originea conflictului transnistrean nu este de ordin religios sau etnic, nu este unul in care ar fi fost implicati oameni ce ar fi tras unii in altii pe motivul apartenentei la religii diferite sau ceva de genul acesta. In anii ’90, in Transnistria grupul etnic majoritar era reprezentat de moldoveni, dupa care urmau ucrainenii si rusii. In aceeasi perioada, in Moldova era aceeasi reprezentare etnica... Noi respectam hotarele care au fost stabilite du
