Ursula, o femeie bogată care locuia în actuala zonă Sugălete, a fost prima femeie din Bistriţa a cărei nume a rămas în istoria oraşului. Legendele secolului XIX au ajuns până acolo încât figura ei a fost suprapusă peste cea a personajului reprezentat pe una dintre cele mai vechi lespezi de mormânt descoperite în oraş şi care a fost amplasată pe faţada bisericii evanghelice.

Ursula, văduva lui, Paul Forster, a trăit la Bistriţa la sfârşitul secolului XV, începutul secolului XVI şi apare în documente ca fiind persoana care a donat bani în 1505 pentru restaurarea clădirii numărul 14 din ansamblul Sugălete. Potrivit istoricilor, acest moment, menţionat în documentele vremii a fost unul foarte important şi chiar curios, dat fiind faptul că în acea perioadă femeile nu aveau drepturi. „În perioada de care vorbim, femeile nu aveau de multe ori dreptul nici măcar să moştenească numele sau averea familiei. Era o perioadă în care femeile erau obligate să se căsătorească pentru a putea moştenii averea familiei sau numele. De aceea situzaţia Ursulei poate fi considerată una deosebită din moment ce a avut posibilitatea de a deţine control total asupra averii soţului ei şi a lăsat prin testament acei bani", explică istoricul de artă Vasile Duda. Pornind de la menţiuna donaţiei făcute de Ursula către „Fraternitas beatae virginis", o comunitate care cuprindea clerul oraşului şi al comunelor înconjurătoare, romanticii secolului XIX au suprapus-o pe Ursula imaginii de pe o frescă amplasată pe exteriorul Bisericii Evanghelice. Este vorba de cea mai veche lespede cunoscută la biserica evanghelică, considerată una dintre cele mai vechi din Transilvania şi datată de istorici în secolul XIV. „În jurul figurii reprezentate pe această piatră s-au ţesut adevărate legende. O ipoteză spune că ar fi un personaj feminin, într-o atitudine războinică, o anume Ursula. H. Wittstok amintea în 18