Toate echipele româneşti care au participat în preliminariile Cupelor Europene s-au remarcat printr-un joc deschis şi spectaculos, dar diferenţa a fost făcută de atmosfera din cadrul grupurilor.
Faptul că România a calificat patru echipe de fotbal în grupele competiţiilor europene nu este ieşit de comun. Am avut şi patru, în trecutul apropiat. Faptul că o echipă aflată la prima aventură europeană, Pandurii Târgu Jiu, merge în grupe reprezintă ceva, dar nu foarte mare lucru. E plină istoria Cupelor Europene de cazuri de acest gen, chiar dacă este o premieră pentru Pandurii şi pentru România.
Dincolo de calcule, coeficienţi şi de ranking-urile la care am ajuns, ceea ce este, într-adevăr, de mirare în acest caz este că echipele noastre joacă fotbal de calitate, lucru pe care l-am mai evidenţiat într-un text apărut recent. Laurenţiu Reghecampf, Cristi Pustai, Cosmin Contra şi Daniel Isăilă sunt tinerii furioşi în ale antrenoratului care refuză "autobazele", "focul la ei", "fundul în poartă" şi toate aceste mostre de fotbal meschin care ne-au adus, în trecut, ceva performanţe, dar şi zâmbete de compasiune din partea unor comentatori străini. Nu vreau să repet ceea ce am mai spus şi nu vreau să reiterez concluzia că, într-un anumit moment şi naţionala trebuie să se alinieze noului val. Rezultatele înregistrate de cele patru echipe arată că, cel puţin în zona acestui cvartet, România se află pe drumul cel bun.
Acum, că sorţii de dimineaţă nu ne-au ajutat să mai luăm locul lui Fenerbahçe în Liga Europa, ne putem pune câteva întrebări. De ce Steaua, de ce Pandurii? De ce nu Astra sau Petrolul?
De ce Steaua? Întrebarea este vecină cu non-sensul. Steaua a câştigat cu autoritate campionatului trecut, Steaua a căpătat experienţa confruntărilor din ultimii ani, Steaua a fost cap de serie la tragerea la sorţi, în toate fazele, bineînţeles, în afara grupelo