Pe vremea cand eram copil, mergeam “cu Steaua” si cu Plugusorul. Nu era casa in satul acela din Maramures pe care sa nu o colind cu verii mei. De multe ori incepeam cam de pe la 8 seara si ajungeam inapoi acasa pe la 4 dimineata. Strangeam “cocuti”, mere, nuci si rareori, bani, scrie Dan Popa pe blogul sau.
Cum ajungeam in fata casei, cum racneam din toti rarunchii “Steaua sus rasare, Ca o taina mare, Steaua straluceste, Si lumii vesteste”. Restul nu mai conta cat de tare cantam- important era sa ne auda ca am venit acolo. Cand un taran (aici in cel mai nobil sens cu putinta) ne dadea cate un leu sau 3 lei, eram in culmea extazului. Niciodata insa nu am strans mai mult de 25 de lei intr-o noapte.
Mi-am adus aminte de asta acum, in miezul zilei, cand au venit si la mine colindatorii. Erau cinci, cu varste de peste 20 de ani, aratau neingrijit si inainte de a incepe sa colinde, au cerut bani. Le-am dat si le-am sugerat sa cante si o colinda. Au mormait (si chiar nu exagerez) ceva vreme de 5 secunde, s-au intors si au plecat. Iubesc Sarbatorile in Bucuresti.
Citeste si comenteaza pe blogul lui Dan Popa. Pe vremea cand eram copil, mergeam “cu Steaua” si cu Plugusorul. Nu era casa in satul acela din Maramures pe care sa nu o colind cu verii mei. De multe ori incepeam cam de pe la 8 seara si ajungeam inapoi acasa pe la 4 dimineata. Strangeam “cocuti”, mere, nuci si rareori, bani, scrie Dan Popa pe blogul sau.
Cum ajungeam in fata casei, cum racneam din toti rarunchii “Steaua sus rasare, Ca o taina mare, Steaua straluceste, Si lumii vesteste”. Restul nu mai conta cat de tare cantam- important era sa ne auda ca am venit acolo. Cand un taran (aici in cel mai nobil sens cu putinta) ne dadea cate un leu sau 3 lei, eram in culmea extazului. Niciodata insa nu am strans mai mult de 25 de lei intr-o noapte.
Mi-am adus aminte de