Conform calendarului pastoral, la 16 ianuarie, atunci când este celebrat Sf. Petru de Iarnă, se ajunge la jumătatea anului. Şi, dacă până acum s-a coborât năvalnic către iarnă, de la mijlocul lui ianuarie cursul timpului este ascendent, marcând apropierea de primăvară şi de renaşterea naturii.

Despre Sfântul Petru se ştie că este stăpân peste toate încăperile din Rai şi are cheile care le deschid. Tot el îi răsplăteşte pe cei care i-au cinstit ziua cum se cuvine, lăsându-i să intre în Rai. Pentru ceilalţi gospodari, porţile rămân închise.

STĂPÂNUL LUPILOR

Sfântul Petru are în grijă toţi lupii şi el le comandă când şi pe cine să atace. De ziua lui, dihăniile se strâng laolaltă, iar Petru are grijă să coboare din cer şi să le răsplătească, pentru că i-au ascultat poruncile. "Se crede că lupii, când se strâng la urlătoare, vine Sf. Petru călare pe un cal alb, cu o basma plină cu bucăţi de pâine şi la fiecare îi dă câte o bucată. Oile şi caprele, când văd lupul, se duc singure la el dând din picioare, crezând că-l bagă pe lup în pământ cu picioarele." (Dumitru P. Popescu – "Comoara satelor") Pentru a îndepărta nenorocirile, oamenii se străduiesc să nu lucreze nimic. În caz contrar, aşa spun bătrânii, se îmbolnăvesc şi fie le trece, fie mor până să se termine anul. "Unii serbează ziua aceasta pentru ca Sfântul Apostol să-i ferească de prigoniri şi de închisori, iar alţii ca să nu capete junghiuri sau boale." Femeile nu lucrează nimic ca să nu se acrească laptele, iar brânza să facă viermi. Sunt scuturate toate ţesăturile, hainele şi covoarele pentru ca moliile să stea departe de ele.

Şi, dacă lucrul este oprit, mesele se pot umple de bucate. Se mănâncă mai ales plăcinte, ca să nu se rătăcească nimeni atunci când porneşte în călătorie. Se dau covrigi de pomană ca să fie de sufletul celor răposaţi. Ciobanii, în schimb, nu mănâncă