Statul vrea să credem că, în sfârşit, controlează situaţia, mai ales după ce preşedintele a lansat avertismente dure împotriva şefilor de post sfidători de la Neamţ, iar ministrul de Interne i-a demis pe secretarul de stat Dan Valentin Fătuloiu şi pe şeful IGPR, Petre Tobă. Situaţia însă este greu de controlat şi nu se rezolvă cu câteva demiteri, şi aceasta pentru că poliţia a fost încă din decembrie 1989 un stat în stat.

În mod paradoxal, tocmai perpetuarea acestei situaţii a generat necesitatea imperioasă a acţiunii în forţă demarate de ministrul Igaş sub egida preşedintelui. Nu ştim cu certitudine dacă în interiorul MAI a fost declanşat acel război izbăvitor împotriva fărădelegii şi nici cât de departe va merge tandemul Băsescu-Igaş. Din experienţa ultimelor decenii ştim doar că forţele care au făcut din poliţie o conexiune vitală între interlopi, stat şi (unii) politicieni au câştigat până acum întotdeauna. Nici măcar nu putem fi siguri că Traian Igaş i-ar fi demis pe Dan Fătuloiu şi pe Petre Tobă dacă domnul Fătuloiu s-ar fi dovedit mai inteligent.

Fostul secretar de stat însă a încercat să-i impună ministrului demiterea vechiului său adversar Petre Tobă prin declaraţii televizate, calculând greşit că este indispensabil şi că nu poate fi refuzat. El a uitat că şeful său real este Traian Băsescu, pe care nu-l intimidezi prin NewsIn şi Antena 3, şi nu şi-a dat seama că, în momentul în care a formulat public ameninţarea „ori el, ori eu“, şi-a semnat şi ordinul de demitere, pentru că niciun demnitar care vrea să fie luat în serios nu poate să fie văzut că execută ordinele unui subordonat şi că se situează de partea uneia dintre părţile aflate în conflict. Petre Tobă a fost mai abil tăcând, dar era vulnerabil pe fond, pentru că Şoric şi toate clonele sale de pe teritoriul patriei sunt subalternii lui, iar protejarea clanurilor interlope de către poliţi