Săptămâna trecută am adresat o scrisoare comisarului Neelie Kroes, care se ocupă de problemele concurenţiale în UE. Ştiam de ceva timp că există un dialog între autorităţile noastre şi Comisia privind recapitalizarea CEC Bank. Eu cred şi acum că am greşit neprocedând la recapitalizare atunci când am decis-o, având în vedere criza economică.
Poate că nici nu am ştiut să ne pledăm cauza în mod convingător. Aflând că CE s-ar împotrivi acestui demers, am reacţionat trimiţând textul de mai jos.
"Sunt uimit să aflu despre opoziţia Comisiei faţă de intenţia României de a recapitaliza banca de stat CEC. Sunt de acord cu argumentul dumneavoastră conform căruia CEC nu are probleme de lichiditate sau solvabilitate. Dar haideţi să privim dincolo de accepţiunea îngustă a ceea ce băncile trebuie să fie şi să facă, mai cu seamă în contextul actual, deosebit de dificil. Dacă băncile solide nu creditează economia reală, declinul se va înrăutăţi, iar bilanţurile acestora se vor deteriora.
Să ne gândim numai la apelurile repetate care însoţesc declaraţiile domnului Trichet atunci când BCE injectează cantităţi imense de lichidităţi pentru a reporni pieţele creditului. Acelaşi lucru poate fi spus şi despre declaraţiile unor înalţi oficiali din Germania şi Franţa. Sunt de acord cu faptul că ne aflăm într-o situaţie de tip «catch-22», în care creditarea nu trebuie făcută orbeşte şi pe termen nelimitat.
Însă, fără îndoială, atunci când este capital disponibil pentru un scop foarte lăudabil, are sens să gândim în termeni mai cuprinzători şi să ajutăm economia. În România, foarte multe bănci comerciale preferă să finanţeze deficitul bugetului public decât să împrumute firmele. Sectorul IMM-urilor este foarte slăbit, din cauza declinului economic şi al costului creditării, care a devenit prohibitiv pentru multe companii.
Să mărim
