În oraşul care aspiră să fie inclus pe lista capitalelor din UE, transportul public încă se face cu maşini ieşite din uz, ticsite până la refuz de călători. Scaune rupte, geamuri sparte, frig şi miros ţipător de vechitură, orarul curselor făcut la întâmplare. Aşa arată, pe scurt, o călătorie cu mijloacele de transport în comun din Chişinău.

Să circuli cu mijloacele de transport public prin Capitală înseamnă să te calci pe picioare cu un autobuz ticsit de oameni până ajungi, dimineaţa, la serviciu.

Sau să împarţi coate în jurul tău ca sa ajungi până la uşa microbuzului pentru a coborî, în sfârşit, în staţia dorită. Sau când, ostenit după o zi de muncă, în troleibuzul care te întoarce acasă, vânezi cu greu un scaun liber.

Experimentul „Adevărul" în mijloacele de transport a început pe ruta troleibuzului 21, din staţia de lângă Universitatea „Ion Creangă". Până la capătul liniei, la Şoseaua Balcani, am admirat „decorul": geamuri sparte, becuri minuscule atârnate de neoanele defecte şi frig „împărtăşit" de călătorii.

IEŞITE DIN UZ DE ŞASE ANI

„Merg cu troleibuzul pentru că-i ieftin. Cu doi lei ajung la serviciu", spune Serghei Trigub, un muncitor de 28 de ani care venea de la muncă. „Niciodată nu mă aşez pe vreun scaun pentru că sunt defecte şi pot să mă trezesc pe jos", completează în fugă Liuba Trăistaru, o altă călătoare.

FOTO: Călătorii evită să se aşeze pe scaunele rupte din trolebuze

Rablele cu etichetă de troleibuz sunt un disconfort atât pentru călători, cât şi pentru şoferii care le conduc. „Toată maşina este defectă. Mecanismul de la uşi s-a stricat. Scaunele sunt putrede. Termenul de funcţionare e depăşit de şase ani", mărturiseşte Valeriu Munteanu, şoferul troleului.

La întoarcere, povestea se repetă. Staţia, nu de mult dotată cu scaune, este acum în paragină. O tăblie ruginită şi mâzgâlită cu vopsea