Problema apei calde a devenit o obsesie a iesenilor de citeva saptamini bune. Orice ar face autoritatile locale, orice ar scrie presa, la robinete nu curge nici macar un strop de apa calda. Nebunia pare impinsa pina la extrem. Dupa ce am stat citeva saptamini asteptind cu sufletul la gura rectificarea bugetara pentru a se acoperi mare parte din datoriile pe care Regia de Termoficare le are catre CONEL, am constatat ca am ramas doar cu speranta ca vom putea avea, intr-un viitor, si mult asteptata apa calda. Justificarile pe care le inventeaza CONEL sint pe zi ce trece mai ridicole. Ba nu au aparut normele metodologice, ba nu se stie exact cit se va primi la compensarea datoriilor, ba ca ar trebui ca RAT sa mai adune din datoriile de la populatie pentru ca ceea ce da Guvernul n-ar fi de ajuns. N-ar fi de mirare ca intr-o buna zi sa se ceara ca autoritatile locale sa realizeze imposibilul - achitarea la zi a tuturor datoriilor. Nu mai conteaza ca in economia romaneasca poti numara societatile care nu sint prinse in mrejele blocajului financiar si ca oriunde in lume se practica esalonarea datoriilor intre doua parti contractante. CONEL si-a dat arama pe fata si sfideaza populatia Iasului pentru simplul fapt ca aceasta institutie este un monopol de stat care nu are drept scop derularea unei activitati comerciale, ci conservarea unor privilegii. Oricine stie ca angajatii acestei institutii sint foarte bine plasati pe scara salarizarii si ca beneficiaza de o serie de privilegii la care unii doar viseaza. Nimeni nu ar avea nimic impotriva daca si institutia la care ei lucreaza ar fi fara pata. Ori, in conditiile in care ministrul Industriilor, Radu Berceanu, si-a propus sa taie si sa spinzure pentru a aduce CONEL macar la o linie de plutire, raspunsul acestei institutii a fost cit se poate de cinic - decit sa suferim noi, mai bine sa sufere altii. Pe baza acestui principiu,