Au început matinal primirile la Cabinetul 2 cu Poliana Cristescu (8:50-9:48). I se mărturisea, oare, fostei nurori despre grijile şi eforturile ei legate de boala şi slăbiciunea "tovarăşului", tot mai greu de mascat?
Diabetul lui se agrava. Iar ei i se părea că insulina l-ar transforma într-un neputincios dependent. Refuza să-i mai consulte a doua oară pe medicii care-o recomandau. Ea rămăsese la credinţa de ţărancă – cauzele tuturor bolilor sunt hrana nepotrivită, frigul şi "cel rău". Dar preoţi şi slujbe nu mai văzuse de la moartea tatălui şi a socrilor. Se făcea că nu observă posturile lui "mam’ mare" adusă din Petreşti să locuiască în curtea lor. Postea, uneori, şi Zoe, dar îşi lăsa fiica în toanele ei.
"Cel rău" pentru "tovarăşul" erau sovieticii... şi se păzeau de el cu Securitatea.
În privinţa hranei era însă strictă. Slăbiseră "tovarăşii" amândoi mâncând "de regim". Ce mânca el în dieta pentru diabet mânca şi ea. Meniul era făcut cu o zi înainte de doctor. Aşa se statorniciseră obiceiurile de pe vremea doctorului Schechter. Dimineaţa mâncau o felie de şuncă sau salam cu o feliuţă de brânză sau caşcaval ori un ou. El bea o cană de ceai amestecat cu lapte, niciodată cafea. Mâncau şi de amiază împreună. Iar seara, înainte de-a merge la "club", cinau puţin – o felie de brânză, un iaurt sau un pahar cu lapte; ori o felie de şuncă şi fructe. Dacă ei erau la regim, ceilalţi români de ce n-ar fi?! Ba încă, după realizările raportate, reieşea că în programul de alimentaţie raţională, oricare cetăţean consuma zilnic mai mult decât gramele aprobate de doctori "tovarăşului": şi şuncă ori salam, şi brânză sau caşcaval...
În vârtejul planificat, ziua de vineri, 10 martie, a trecut repede: Silviu Curticeanu (şi dimineaţă, şi după masă), Constantin Radu (de două ori), Constantin Olteanu,
