REPORTER IN TIGAIE Inca nu mijise bine de ziua si micul sat de pescari a intrat in agitatie. Se pregatesc plasele, unditele si momelile si se rostesc rugaciunile stiute numai de pescari. Se urca in barci, cate doi sau trei, si cu o ultima privire avida sa cuprinda chiar si farama din urma a intinderii de uscat, pescarii o pornesc in larg. Barcile se zbat in bataia valurilor, dar nu prea tare. E semn ca marea e odihnita acum si nu se va impotrivi atunci cand plasele ii vor scormoni maruntaiele. Soarele nou de dimineata se ridica din apa, in timp ce primele plase se scufunda. Asa a fost dat sa fie pe lumea asta. Unele lucruri se nasc, iar altele sunt sortite sa moara.
BOGATIE. Dupa ce plasele au fost aruncate de mai multe ori si dupa ce barcile s-au umplut cu peste, cam pe la pranz, pescarii se intorc in sat cu ceea ce au agonisit intr-o zi. Fiecare dupa puteri si dupa noroc. Barcile trag pe mal, la cherhana. Se sorteaza pestele, in timp ce musteriii dau ocol marfii si o cantaresc din ochi. Nu intotdeauna pescarii primesc un pret bun, de cele mai multe ori munca intrece ca valoare cei cativa banuti stransi la capatul unei zile. Dar pescuitul este singurul lucru pe care stiu sa-l faca si asa vor muri, pescari din tata in fiu.
La amiaza se atata focurile si, deasupra lor, in vatra, se asaza oalele mari cu apa. Se pregateste mancarea cea de zi cu zi, niciodata alta: bors de peste, saramura de peste cu mamaliga sau pur si simplu peste prajit. La lasarea serii, privirile se intorc din nou spre intinderea nesfarsita de apa. A mai trecut o zi, asa cum vor trece toate pana cand se va lasa pentru totdeauna tacereaâ¦
IN PREZENT. Dar parca s-a intamplat mult prea repede! Tacerea a cazut mult prea curand. Cu greu mai gasesti acum pe litoral o cherhana in adevaratul sens al cuvantului. Vremurile s-au schimbat si pestele se vinde incremenit in gheata, in galantare
