Mii de comentarii au apărut pe site-urile care au scris despre moartea Mădălinei Manole. Unii au apreciat „curajul“ de a face un astfel de gest, alţii au acuzat „egoismul şi laşitatea“ celei care a murit prin suicid. Dar a vorbi despre „curaj“ sau despre „laşitate“ într-o astfel de situaţie este o mare greşeală.

Nu faptul că televiziunile au vorbit până la saturaţie despre moartea Mădălinei Manole este revoltător. Această specie de indecenţă face parte, până la urmă, din ADN-ul mass-media din întreaga lume. Nici faptul că au apărut - instantaneu - cohortele de amici cu declaraţiile strânse clăbuci la gură, dar care-i vorbeau cântăreţei din an în Paşti nu merită indignare. În lumea noastră exhibiţionistă e din ce în ce mai greu să înţelegi că, în astfel de prilejuri, tăcerea este cea mai pură formă de respect. Însă, stupefiant este deficitul explicaţiilor clare, care să facă inutilă orice tacla pe marginea motivelor care stau în spatele unei astfel de întâmplări.

Mii de comentarii au apărut pe site-urile care au scris despre moartea Mădălinei Manole. Unii au apreciat „curajul“ de a face un astfel de gest, alţii au acuzat „egoismul şi laşitatea“ celei care a murit prin suicid. Dar a vorbi despre „curaj“ sau despre „laşitate“ într-o astfel de situaţie este o mare greşeală. Suicidul reprezintă staţia finală şi tragică a unei boli numite depresie majoră, care apare din cauza unui dezechilibru neurohormonal la nivelul creierului. Despre cei care mor de cancer nu se poate vorbi în termeni de „curaj“/„laşitate“. Este valabil şi pentru cei care mor prin suicid. O depresie majoră neglijată sau netratată poate duce, în timp, la tentative de suicid. Din nefericire, astfel de tentative sunt adeseori fatale. Nu se poate vorbi nici despre un gest curajos, dar nici despre unul egoist. Persistenţa folosirii acestor termeni demonstrează absenţa informării şi lipsa de r