Totalitarismul a fost patologia absoluta a veacului trecut. In pofida predictiilor euforice, infrangerea nazismului si colapsul comunismului nu au dus la extinctia atractiei spre formulele de tip totalitar. Islamismul revolutionar este o astfel de doctrina, creata si diseminata de intelectuali convinsi ca au misiunea sacra de a lupta impotriva modernitatii liberale socotita corupta, bolnava, decadenta, perversa, mercantila si filistina. Marele filosof politic Leo Strauss a vorbit, in februarie 1941, acum saptezeci de ani, despre nihilismul german, patul germinativ al nazismului, dar, in acelasi sens, putem vorbi despre nihilismul bolsevic si cel islamist. Cum demonstreaza Paul Berman intr-un superb eseu aparut in “The New Republic” (numarul din 18 septembrie 2011), un text la care voi reveni in zilele urmatoare, infrastructura mitologica a islamismului (ceea ce un sociolog numea candva matricea sa paleo-simbolica) este una totalitara, inrudita cu aceea a comunismului si fascismului. Scria Camus si avea deplina dreptate: “Niciunul dintre relele pe care totalitarismul pretinde a le remedia nu este mai rau decat totalitarismul insusi”. Iar Orwell propunea aceasta terifianta imagine pentru experienta vietii intr-un regim totalitar: “Imaginati-va un om cu o cizma peste gura, pentru vecie”. Teroarea si ideologia, o stim de la Hannah Arendt, se ingemaneaza in acest nou tip de politica care urmareste distrugerea cetateanului, a omului ca persoana morala si juridica.
http://www.blogary.ro/2011/09/reflectii-despre-11-septembrie-nihilism-si-antiamericanism/#comments
Expresie paradigmatica a mentalitatii si practicilor totalitare, stalinismul s-a nascut din leninism, un marxism rusificat, a fost copilul sau legitim. Gramatica mitologiei staliniste a fost codificata in “Cursul Scurt de istorie al Partidului Comunist (bolsevic) al URSS”. Intr-un regim logocratic, te